• Ana-Maria

  • 102 articole
  • Ordonează-le după:
  • Articole pe pagină:
Ceai de gălbenele
Pentru foarte mulţi dintre noi cu siguranţă gălbenele (denumirea latină: Calendula officinalis, Fam. Compositae) ne sunt cunoscute; le-am văzut poate prin grădini la ţară sau poate la piaţă puse la vânzare de vreo bătrânică...
Ceai de sunătoare
Pojarnița, după cum este denumită popular sunătoarea (Hypericum perforatum, Familia Hypericacae), plantă ce atinge 60 de cm înălțime, se remarcă prin coloritul galben al florilor ei, dar și prin puterea de crește mai peste tot prin câmpii și dumbrăvi, pe dealurile cu iarbă deasă sau prin poienițele din păduri.
Ceai de soc
De la soc (Sambucus nigra L.- Fa milia Caprifoliaceae, arbore ce creşte prin grădini, pe lângă garduri sau pe marginea păduricilor de la câmpie, deal sau în zona subcarpatică) se folosesc frumoasele lui flori (Flores Sambuci), care cresc în mănunchiuri de culoare alb – gălbuie; coaja şi fructele (Fructus Sambuci) în diferite boli sau ca materie primă pentru prepararea delicateselor culinare: dulceţuri, siropuri, marmelade.
Ceai de salvie
Popular, cunoscută sub denumirile jaleşul-de-grădină sau jaleş, salvia este o plantă medicinală ce poate atinge 80 cm înălţime, cu flori albastre - violet, cu frunze dinţate fin şi puternic aromate, puţin amare la gust. Atât frunzele cât şi vârfurile florale sunt recoltate pentru ceaiuri.
Noi vă recomandăm!
Ceai de coada calului
Interesantă denumire!!!
Există în lumea plantelor medicinale un trio - așa îmi place să-l numesc, anume: trioul cozilor (coada șoricelului, coada calului și coada racului).
Coada calului (Equisetum arvense – Familia Equisetaceae) este o plantă perenă, căreia îi plac locurile argiloase și umede. În unele zone ale țării, coada calului este denumită: brăduleț, barba-ursului, barba-sasului, coada iepii, iarbă-de-cositor, părul-porcului sau codîie.
Ceai de coada șoricelului
Știu că această denumire de plantă vă face să zâmbiți sau chiar să râdeți, dar să știți că nu e "o supă din cuie de lemn" ca-n una din povestirile lui Andersen, ci chiar este o plantă medicinală autentică, autohtonă.
Cu siguranță ne este cunoscută inflorescența ei albă, căci o putem vedea cum crește pe marginea drumurilor și pe locuri necultivate din zona de câmpie sau în zona subcarpatică.
Coada șoricelului cunoaște și alte denumiri, precum: alunele (în Banat) sau sorocină (în alte părți ale țării).
Pizza cu piept de pui
Pizza este un fel de mâncare tradițional din bucătăria italiană, dar a ajuns să fie cunoscută și apreciată și de populațiile altor țări. La noi în țară cea mai populară este pizza pe vatră – preparată în diferite variante și mărimi:
  • pizza vegetariană (variante: cu pariveg – parizer vegetal, cu salată verde sau cu ciuperci, cu felii de roșii proaspete, bucăți de ardei copt, măsline feliate, boabe de porumb, ceapă și ciuperci, frumos aranjate pe blatul de pizza uns cu bulion și presărat cu semințe de susan și puțin oregano);
  • pizza cu pește ton (rețeta mea: un blat de pizza uns cu bulion și garnisit cu felii de roșii și ceapă, bucăți de ton din conservă, boabe de porumb și puțin cașcaval ras, iar după ce este scoasă din cuptor se adaugă și frunze de pătrunjel verde);
  • pizza cu piept de pui, care face subiectul nostru de astăzi.
Floarea-soarelui – beneficii și proprietăți
Nimic nu se întâmplă fără soare. O floare are nevoie de soare. Acest lucru este valabil în special pentru floarea-soarelui, căci îi este cunoscut capriciul: rotitul după soare.
Floarea soarelui este numită în franceză Tournesol, în spaniolă Girasol, ceea ce înseamnă rotire după soare. Există diferite soiuri de floarea-soarelui: de la așa-numitele soiuri pitic, care pot crește doar 40 cm în înălțime, până la soiurile foarte înalte care pot atinge 2,20 m înălțime.
Floarea-soarelui nu impresionează prin frumusețe (deși sortimentele de floarea-soarelui pitice sunt foarte apreciate și folosite la aranjamentele florale pentru diverse ocazii speciale) sau prin înălțime ca în cazul florii gigant (o găsim în Grădina Botanică din Gilford, New Hampshire, SUA, unde în 2010 floarea gigant a stabilit record mondial cu o înălțime de 3,10 m), ci prin multitudinea de beneficii și proprietăți pe care aceasta ni le oferă.
Clătite cu gem de caise şi făină de migdale
Uşor de preparat şi foarte gustoase, clătitele cu gem de caise şi pudră de migdale, fistic sau nuci măcinate pot fi desertul ideal pentru zilele de sărbătoare sau atunci când dorim să ne întâmpinăm oaspeţii cu bunătăţi.
Dulceaţă de dude negre
Dudele negre sunt foarte gustoase şi sănătoase datorită conţinutului lor bogat în antioxidanţi, luteină şi zeaxatină, substanţe benefice pentru menţinerea sănătăţii oculare. La ţară, dudele sunt preţuite de copii şi gospodinele ştiu să facă din ele multe delicatese pentru ca în sezonul rece să aibă în cămară şi bunătăţi din dude.
Mărturia unui rugbist
Alimentaţia, odihna, abstinenţa de la fumat şi de la consumul de alcool sau alte băuturi nocive sănătăţii sunt foarte importante când faci sport de performanţă şi nu numai. Aveam un program zilnic inclusiv pentru orele de masă şi de odihnă, iar dieta era bogată în vitamine şi minerale datorită consumului de fructe proaspete, nuci, migdale, caju, seminţe de dovleac, peşte şi carne de pasăre din ograda bunicilor.
Pâine cu seminţe
În România, făina de grâu reprezintă materia primă pentru industria de panificaţie; dar în alte locuri de pe glob pâinea poate fi în totalitate din făină de: secară, hrişcă, mei, orz, ovăz, psyllium – origină din India.
O făină bună, creativitate, timp şi pricepere sunt ingredientele ideale pentru a obţine o varietate de bunătăţi, precum: pâine cu seminţe, fursecuri cu nuci şi stafide, cornuri umplute cu gem de caise sau de prune, covrigi cu mac sau cu susan, plăcinte cu mere şi migdale sau cu dovleac şi bucăţele de curmale, brioşe, cozonaci cu stafide aurii şi mixt de nuci, clătite, aluaturi pentru pizza, etc.
Am avut plăcerea să particip la sărbătoarea secerişului, în 28.10.2017 – Târgovişte, ocazie în care cei prezenţi au mulţumit lui Dumnezeu pentru roadele obţinute în acest an; copiii au cântat vocal sau cu instrumente, iar la sfârşit au avut bucuria să servească din prăjiturile pregătite pentru ei. Atenţia mi-a fost atrasă de aspectul pâinii cu seminţe făcută de d-na Margareta Ilinca şi în cele scrise mai jos voi prezenta reţeta dânsei.
 
Pagina: 12345...9
Created in 0.110 sec