• Mirodenii & Condimente

  • 22 articole
  • Ordonează-le după:
  • Articole pe pagină:
Mărarul - beneficii și proprietăți care îți fac viața mai frumoasă!
Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă ierboasă, anuală, originară din zona mediteraneană și din Rusia. Are tulpina viguroasă și poate crește până la 1 metru înălțime, cu frunze mici și ascuțite și flori grupate în vârful plantei, în buchete de culoare galbenă, cu formă de umbelă.
 
Mărarul este rezistent la frig și se seamănă toamna sau primăvara timpuriu, la adâncimi de 2-3 cm în sol, necesitând mai multă apă doar în perioada de germinare.
 
Mărarul are o largă răspândire în bucătăria românească, făcând parte din lista celor mai îndrăgite și des folosite condimente. Se utilizează în ciorbe, se utilizează în plăcinți... În arta gătitului mărarul este o plantă care se folosește în întregime: frunzele, tulpina și semințele. În plus, această plantă mai aduce și o mulțime de beneficii pentru cei care o consumă. Ce beneficii?! Aflați un pic ma jos!
Oregano - beneficii care dau gust vieții tale!
Oregano (Origanum vulgare, cunoscut și sub denumirea populară de șovârv) este o plantă cu aromă picantă (miros asemănător cu cimbrișorul) și cu înălțimi până la 50 – 60 de cm, ramificată spre vârf, unde cresc, sub aspect asemănător cu spicele, buchete de flori roșiatice, roz-albe sau liliachii, iar frunzele îi sunt ascuțite și puțin dantelate.
 
Semințele de oregano sunt foarte mici (într-un gram intră 12 000 de astfel de semințe), cu formă ovală, de culoare maroniu închis, cu putere de germinare valabilă doar 5 ani. Oregano este o plantă indigenă, perenă, ușor adaptabilă la orice fel de sol și nu necesită o întreținere deosebită, căci crește spontan pe marginea pădurilor, prin fânețe și livezi.
 
Oregano face parte din aceeași familie ca și cimbrul, busuiocul, salvia, menta, isopul, roinița, lavanda – Familia Labiatae (plante medicinale și aromatice de la care se folosesc terapeutic frunzele și florile).
 
Perioada de recoltare pentru oregano este în iunie – august, când florile sunt bine înflorite și după spălare, rămurelele de oregano se scutură bine și se lasă la aerisit și uscat undeva la umbră, pentru a nu permite ca razele solare să distrugă uleiul volatil conținut de întreaga plantă.
Busuiocul - beneficii, utilizări și proprietăți
Busuiocul (Ocimum basilicum – familia Labiatea – în care sunt cuprinse plante medicinale și aromatice de la care se folosesc frunzele sau iarba, precum: menta, maghiranul, isopul, cimbrul, roinița, salvia, lavanda și altele).
 
Renumit pentru aroma sa deosebită, busuiocul și-a câștigat o poziție fermă atât în mintea bucătarilor-șefi de la restaurante, cât și în bucătăria majorității gospodinelor.
 
În plus, pe lângă aroma sa plăcută, această plantă mai aduce și o multitudine de beneficii pentru sănătate datorită conținutului mare de minerale și vitamine, fiind renumită pentru proprietățile sale terapeutice.
Muștarul - beneficii și utilizări
Muştarul (Brassica alba/nigra/juncea, familia Cruciferae, originar din Egiptul Antic) este o plantă erbacee, anuală, care se caracterizează prin tulpină dreaptă, cilindrică, mult ramificată mai mult spre vârf şi înaltă de 100 – 120 cm. Rădăcina este pivotantă şi destul de adâncă. Muştarul au frunzele păroase pe faţa superioară, iar cele inferioare peţiolate cu peţiol lung (codiţa frunzei). Muştarul are florile mici, galbene, dispuse în raceme (inflorescenţă în formă de ciochine) terminale. Fructele sunt în formă de păstaie, în interiorul căreia se găsesc seminţele mici, de culoare brun – roşcate, negre la maturitate, cu suprafaţă reticulară (în formă de reţea).
 
Muştarul este o plantă cu perioada de înflorire în iunie – iulie. Este sensibilă la climă şi la sol; căci necesită destul de multă căldură, mai ales la maturizarea fructelor şi seminţelor. Există trei soiuri de muştar: muştarul alb (Brassica alba – creşte repede şi necesită o singură prăşilă printre rândurile cultivate), muştarul negru (Brassica nigra – are un ritm de creştere mai lent decât muştarul alb şi necesită 2 – 3 prăşile mecanice) şi muştarul brun (Brassica juncea). Produsul vegetal brut este reprezentat de seminţe (boabe), care strivite între dinţi au gust amărui la început, apoi înţepător – arzător.
Noi vă recomandăm!
Cimbrul - beneficii, proprietăți și utilizări
Cimbrul (Satureja hotensis, familia Labiatae) – este o plantă mediteraneană, anuală şi foarte aromată, care îmi aduce aminte de cimbrul din grădina străbunilor mei şi de mâncărurile gătite de bunica, dar în mod special de cioba de roşii cu cimbru pe care dânsa o gătea.
Ca şi caracteristici morfologice, cimbrul are o tulpină mult ramificată şi llignifică, înaltă de 30 - 40 cm, rădăcina subţire şi cu ramificaţii. Frunzele cimbrului sunt mici şi florile alb – roze sunt şi ele micuţe. Cultura cimbrului are productivitate bună pe soluri bine fertilizate cu expunere sudică.
Produsul brut al acestei plante este reprezentat de părţile vegetative, de la care se înlătură tulpinile îngroşate şi lignificate, precum şi orice fel de impuritate. Pentru a păstra aroma cimbrului, această plantă trebuie uscată la umbră sau în uscătorii cu aer cald, încălzit la 30 - 35° C, pentru evitarea evaporării uleirilor eterice (care sunt răspunzătoare de mirosul aromat al cimbrului).
Coriandrul - beneficii, proprietăți și utilizări
Coriandrul (Coriandrul sativul – familia Umbelliferae) – este o plantă anuală ce se înscrie pe lista condimentelor. Este cultinată pe multe suprafețe ale globului, inclusiv în țările europene, din Italia până în Norvegia și este o plantă aromată cunoscută încă din vechime la fel ca și anasonul. Ca și condiment este comecializat în multiple forme: coriandru măcinat, coriandru boabe etc.
 
Planta de coriandru
În prima fază de vegetație, coriandrul emană un miros neplăcut, o aroma specifică, aroma plăcută dobândind-o spre maturitate. Din punct de vedere morfobiologic, coriandrul are o rădăcină pivotantă, puțin ramificată, iar tulpina este dreaptă, cu ramificație spre vârf și înaltă de 50 – 100 cm.
Frunzele coriandrului sunt de trei feluri: cele cotiledonate întregi și ovale, cele tulpinate, de la bază, întregi, cordiforme, iar cele de la vârful tulpinii, divizate și pețiolate. Această plantă are florile mici, albe sau roz, dispuse în umbele compuse. Înflorește în iunie-iulie. Fructul, de formă sferică are cca 3 - 5 mm și carpele concrescute cu 2 semințe semisferice și culoare galbenă – arămie.
Spre deosebire de anason (este pe piață sub formă de semințe sau anason stelat) este mai puțin pretențios față de condițiile de dezvoltare; reacționează favorabil la solurile aprovizionate cu humus și calciu, calde și friabile. Cele mai mari recolte se obțin pe solurile de cernoziom și are o durată de vegetație de 90 – 120 zile. Coriandrul este o plantă care consumă multe elemente nutritive din sol, așadar reacționează prompt la îngrășămintele cu azot și calciu, iar după coriandru este bine să urmeze o plantă prășitoare, pentru că, prin scuturare, devine o buruiană greu de plivit sau de înlăturat din terenul unde urmează se se mai facă alte culturi.
Chimenul și chimionul - beneficii, utilizări și proprietăți
Deși chimenul și chimionul sunt cunoscute încă din vremurile străvechi și sunt folosite pentru numeroasele lor beneficii, mai ales în cazul bolilor de stomac, acestea nu trebuie să fie cofundate, deoarece sunt plante distincte, așa că mi-am propus aici să menționez diferențele dintre ele pentru a le putea deosebi pe viitor.
Vanilia - beneficii și utilizări
Printe mirodeniile de mult cunoscute se numără și vanilia (Vanilla planifolia, familia Orchidaceae), care este o plantă aromatică, al cărui parfum plăcut este dat de conținutul de vanilină. Proprietățile aromatice ale vaniliei au fost apreciate de către europeni odată cu descoperirea și amploarea pe care a luat-o consumul de cacao. Aztecii cunoșteau vanilia însă mult mai de mult.
 
Vanilia este o liană lungă, epifită, cu rădăcini adventive la noduri. Frunzele vaniliei sunt oblongi, plane și netede, iar florile au o culoare galben – verzuie și doar pentru o singură zi are înflorirea.¹ Fructul este o capsulă lungă de 15 – 30 cm, cărnoasă, ce se deschide prin două valve și conține o rășină aromată. Semințele vaniliei sunt minuscule și negre, în număr de circa 25 000. Pentru consum, fructele sunt recoltate înaintea maturării, după care sunt supuse unui tratament special de fermentare.
În prezent este mult cultivată în zonele tropicale ale globului, dar trebuie polenizată artificial deoarece îi lipsește polenizatorul, insectele genului Melipora ce sunt specifice doar litoralului Mexican, de unde este originară și vanilia.² În comerț vanilia este comercializată în sticluțele de esențe de vanilie, în plicurile de zahăr vanilat, bețe de vanilie și altele.
Scorțișoara și cuișoarele – mirodenii care aduc o tonă de beneficii!
Cu siguranță știm că, dacă nu ar fi existat mirodeniile, aurul, rășinile aromate, fildeșul, pietrele prețioase și lemnul prețios, poate că Orientul nu ar fi fost atât de cunoscut. Printre primele informații cu privire la comerțul cu mirodenii le găsim în inscripțiile de pe vreme reginei egiptene Hatșepsut (1520 -1505 î.e.n). Aceste mirodenii treceau prin multe mâini înainte ca să ajungă în Europa, la un preț foarte mare, căci de la indieni erau cumpărate de arabii comercianți care le vindeau apoi egiptenilor, după care ajungau în sfârșit să fie cumpărate de către europeni. Astfel s-a dorit găsirea unui alt drum spre patria mirodeniilor, spre India și cel care a soluționat această problemă a fost portughezul Vasco da Gama, în 1498 călătorind prin Oceanul Atlantic, sudul Africii, portul Zanzibar, Oceanul Indian și India, cu escale în portul Zanzibar și insula Socotra. Desigur acest drum a fost în folosul portughezilor și astfel mirodeniile au ajuns în Europa pe acest drum cu un preț mai mic decât cele obținut pe vechiul drum. De asemenea descoperirea a noi pământuri, dar și dezvoltarea științei botanicii au făcut ca noi plante aromatice să fie cunoscute și utilizate.
 
Dintre aromele Indiei, cuișoarele și scorțișoara sunt printre condimentele folosite încă din antichitate, având mare căutare în Babilon, Grecia, Roma, China și în multe alte țări. Prinții locali ai insulelor Moluce și Sonde dețineau monopolul comerțului cu aceste mirodenii, păstrând în secret cultura arborelui de cuișoare și interzicând scoaterea din țară a semințelor și puieților. În cele din urmă francezii și englezii au reușit până la urmă să obțină semințe și să înființeze plantații cu arbore de cuișoare în insula Réunion, Peninsula Malacca, Madagascar și Tanzania.
Piper - beneficii
Există piper de mai multe culori, anume: piper alb boabe, piper negru boabe sau măcinat, piper roșu boabe sau piper verde boabe sau măcinat. Aromele Indiei au fost cunoscute și utilizate încă din vremuri îndepărtate și au ajuns să fie apreciate și în bucătăria românească, fiind a adevărată artă utilizarea lor. Interesantă este evoluția numelui de la origine până a ajuns la noi: indienii îi spuneau „pipali”; perși care l-au luat de la ei, i-au schimbat puțin numele în „pippari”; grecii și romanii i-au spus „piperi”, iar la noi a ajuns sub numele de „piper”.
Pagina: 12
Created in 0.033 sec