• Mirodenii & Condimente

  • 17 articole
  • Ordonează-le după:
  • Articole pe pagină:
Coriandrul - beneficii, proprietăți și utilizări
Coriandrul (Coriandrul sativul – familia Umbelliferae) – este o plantă anuală ce se înscrie pe lista condimentelor. Este cultinată pe multe suprafețe ale globului, inclusiv în țările europene, din Italia până în Norvegia și este o plantă aromată cunoscută încă din vechime la fel ca și anasonul. Ca și condiment este comecializat în multiple forme: coriandru măcinat, coriandru boabe etc.
 
Planta de coriandru
În prima fază de vegetație, coriandrul emană un miros neplăcut, o aroma specifică, aroma plăcută dobândind-o spre maturitate. Din punct de vedere morfobiologic, coriandrul are o rădăcină pivotantă, puțin ramificată, iar tulpina este dreaptă, cu ramificație spre vârf și înaltă de 50 – 100 cm.
Frunzele coriandrului sunt de trei feluri: cele cotiledonate întregi și ovale, cele tulpinate, de la bază, întregi, cordiforme, iar cele de la vârful tulpinii, divizate și pețiolate. Această plantă are florile mici, albe sau roz, dispuse în umbele compuse. Înflorește în iunie-iulie. Fructul, de formă sferică are cca 3 - 5 mm și carpele concrescute cu 2 semințe semisferice și culoare galbenă – arămie.
Spre deosebire de anason (este pe piață sub formă de semințe sau anason stelat) este mai puțin pretențios față de condițiile de dezvoltare; reacționează favorabil la solurile aprovizionate cu humus și calciu, calde și friabile. Cele mai mari recolte se obțin pe solurile de cernoziom și are o durată de vegetație de 90 – 120 zile. Coriandrul este o plantă care consumă multe elemente nutritive din sol, așadar reacționează prompt la îngrășămintele cu azot și calciu, iar după coriandru este bine să urmeze o plantă prășitoare, pentru că, prin scuturare, devine o buruiană greu de plivit sau de înlăturat din terenul unde urmează se se mai facă alte culturi.
Chimenul și chimionul - beneficii, utilizări și proprietăți
Deși chimenul și chimionul sunt cunoscute încă din vremurile străvechi și sunt folosite pentru numeroasele lor beneficii, mai ales în cazul bolilor de stomac, acestea nu trebuie să fie cofundate, deoarece sunt plante distincte, așa că mi-am propus aici să menționez diferențele dintre ele pentru a le putea deosebi pe viitor.
Vanilia - beneficii și utilizări
Printe mirodeniile de mult cunoscute se numără și vanilia (Vanilla planifolia, familia Orchidaceae), care este o plantă aromatică, al cărui parfum plăcut este dat de conținutul de vanilină. Proprietățile aromatice ale vaniliei au fost apreciate de către europeni odată cu descoperirea și amploarea pe care a luat-o consumul de cacao. Aztecii cunoșteau vanilia însă mult mai de mult.
 
Vanilia este o liană lungă, epifită, cu rădăcini adventive la noduri. Frunzele vaniliei sunt oblongi, plane și netede, iar florile au o culoare galben – verzuie și doar pentru o singură zi are înflorirea.¹ Fructul este o capsulă lungă de 15 – 30 cm, cărnoasă, ce se deschide prin două valve și conține o rășină aromată. Semințele vaniliei sunt minuscule și negre, în număr de circa 25 000. Pentru consum, fructele sunt recoltate înaintea maturării, după care sunt supuse unui tratament special de fermentare.
În prezent este mult cultivată în zonele tropicale ale globului, dar trebuie polenizată artificial deoarece îi lipsește polenizatorul, insectele genului Melipora ce sunt specifice doar litoralului Mexican, de unde este originară și vanilia.² În comerț vanilia este comercializată în sticluțele de esențe de vanilie, în plicurile de zahăr vanilat, bețe de vanilie și altele.
Scorțișoara și cuișoarele – mirodenii care aduc o tonă de beneficii!
Cu siguranță știm că, dacă nu ar fi existat mirodeniile, aurul, rășinile aromate, fildeșul, pietrele prețioase și lemnul prețios, poate că Orientul nu ar fi fost atât de cunoscut. Printre primele informații cu privire la comerțul cu mirodenii le găsim în inscripțiile de pe vreme reginei egiptene Hatșepsut (1520 -1505 î.e.n). Aceste mirodenii treceau prin multe mâini înainte ca să ajungă în Europa, la un preț foarte mare, căci de la indieni erau cumpărate de arabii comercianți care le vindeau apoi egiptenilor, după care ajungau în sfârșit să fie cumpărate de către europeni. Astfel s-a dorit găsirea unui alt drum spre patria mirodeniilor, spre India și cel care a soluționat această problemă a fost portughezul Vasco da Gama, în 1498 călătorind prin Oceanul Atlantic, sudul Africii, portul Zanzibar, Oceanul Indian și India, cu escale în portul Zanzibar și insula Socotra. Desigur acest drum a fost în folosul portughezilor și astfel mirodeniile au ajuns în Europa pe acest drum cu un preț mai mic decât cele obținut pe vechiul drum. De asemenea descoperirea a noi pământuri, dar și dezvoltarea științei botanicii au făcut ca noi plante aromatice să fie cunoscute și utilizate.
 
Dintre aromele Indiei, cuișoarele și scorțișoara sunt printre condimentele folosite încă din antichitate, având mare căutare în Babilon, Grecia, Roma, China și în multe alte țări. Prinții locali ai insulelor Moluce și Sonde dețineau monopolul comerțului cu aceste mirodenii, păstrând în secret cultura arborelui de cuișoare și interzicând scoaterea din țară a semințelor și puieților. În cele din urmă francezii și englezii au reușit până la urmă să obțină semințe și să înființeze plantații cu arbore de cuișoare în insula Réunion, Peninsula Malacca, Madagascar și Tanzania.
Noi vă recomandăm!
Piper - beneficii
Există piper de mai multe culori, anume: piper alb boabe, piper negru boabe sau măcinat, piper roșu boabe sau piper verde boabe sau măcinat. Aromele Indiei au fost cunoscute și utilizate încă din vremuri îndepărtate și au ajuns să fie apreciate și în bucătăria românească, fiind a adevărată artă utilizarea lor. Interesantă este evoluția numelui de la origine până a ajuns la noi: indienii îi spuneau „pipali”; perși care l-au luat de la ei, i-au schimbat puțin numele în „pippari”; grecii și romanii i-au spus „piperi”, iar la noi a ajuns sub numele de „piper”.
Pagina: 12
Created in 0.024 sec