Mirodenii & Condimente

Ghimbirul (Zingiber officinale, denumirea latină) este originar din Asia și se cultivă în India, China, Africa Occidentală și America Centrală pentru rizomul său foarte mult întrebuințat în industria alimentară ca și condiment sau în industria farmaceutică pentru fabricarea medicamentelor recomandate pentru tratarea răcelii, a gripei, dar și pentru calmarea disconfortului la stomac. Ghimbirul este o plantă iubitoare de căldură și de altitudini înalte. Abia după perioada de înflorire se face recoltarea rizomilor, care sunt decorticați, uscați și utilizați în procesul de obținere a uleiului volatil de ghimbir sau a oleorezinei (lichid vâscos de culoare brună, cu miros aromatic intens, cald și dulceag folosit în concentrație de 0,01% ca aromatizant și condiment pentru multe produse alimentare: preparate din carne, produse de patiserie, bitter și cola, dulciuri, dar și în produse farmaceutice cu acțiune carminativă).

Cardamomul este o plantă ierboasă perenă care îşi are originea în Asia Centrală. În India, Sri Lanka şi Guatemala este cultivă planta cardamom, datorită interesului sporit pentru fabricarea de ulei de cardamom, dar şi pentru alte întrebuinţări (în care se utilizează concentraţii de maximum 0,01%), precum: aromatizarea băuturilor, dulciurilor şi pâinii; la condimentarea conservelor de carne sau de peşte se foloseşte uleiul de cardamom. Pentru obţinerea uleiului de cardamom sunt zdrobite fructele uscate sau seminţele cardamomului şi apoi se păstrează ferit de lumină pentru că prin expunerea la lumină acesta din incolor devine brun. În industria farmaceutică, uleiul de cardamom este benefic datorită acţiunii de eliminare a gazelor intestinale şi de calmare a durerilor abdominale.. Şi în industria cosmetică, uleiul de cardamom se regăsește în diverse compoziţii pentru loţiuni, săpunuri etc.

Usturoiul (Alium sativum) este o plantă cu origine mediteraneană, foarte cultivată în toate județele din țara noastră. De la usturoi se folosesc bulbișori (căței) care sunt întrebuințați în gastronomie la prepararea multor mâncăruri (de la tradiționalul mujdei de usturoi folosit la fripturi până la siropul de usturoi folosit pentru tratarea bolilor renale, iar infuzia cu 10 g usturoi/100 ml apă este benifică în combaterea viermilor intestinali).

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis, familia Labiatae, plantă mediteraneană, căreia îi place lumina și căldura) face parte din grupa plantelor aromatice, ce nu depășește înălțimi cuprinse între 100 – 150 cm; cu frunzulițe înghesuite pe tulpină, care înflorește în aprilie – mai, iar florile sunt de culori diferite în funcție de specie: fie albe, fie roșii închis sau albastre.

 

De la această plantă se folosește ca și condiment savuros pentru mâncăruri sau diverse ciorbe frunzele uscate de rozmarin, însă planta întreagă poate oferi multiple beneficii pentru sănătate, având o gamă întreagă de întrebuințări.

Frumoasă la culoare și la miros, menta (Menta spicata, Familia Lamiaceae) este o plantă perenă apreciată pentru proprietățile uimitoare pe care le are. Menta crește pe solurile bogate în humus și nu mai sus de 1000 m altitudine.

Folosită fie uscată, fie sub formă de ceaiuri, fie proaspetă în sucuri și siropuri sau macerată pentru tincturi menta are multiple întrebuințări pentru sănătatea oamenilor și a animalelor.

Rosemary Gladstar, unul dintre cei mai respectabili fitoterapeuți, prezintă în cartea Ghid esențial - Plante medicinale importanța cunoașterii, a cultivării și a utilizării a 24 de plante medicinale (Aloe vera, brusture, gălbenele, mușețel, răcovină, păpădie, echinacea, soc, gențiană, păducel, lavandă, roiniță, lemn-dulce, nalbă – mare, lumânărică, urzică, ovăz, mentă, pătlagină, trifoi roșu, sunătoare, izma bună, valeriană și coada-șoricelului) și a 9 dintre mirodeniile și plante aromatice cele mai des folosite pe glob, anume:

Nu-mi pot reține uimirea și admirația pentru diversitatea de plante, mirodenii și fructe pe care Dumnezeu le-a creat ca să ne fie hrană vindecătoare pentru trup, minte și suflet.

Îmi voi îndrepta atenția către mirodeniile cultivate sau folosite cel mai des la noi în țara!

Astăzi voi scrie despre condimente. Însă nu nu despre orice fel de condimente - căci pe fața pământului acestea se numără cu zecile, dacă nu chiar cu sutele - și mi-ar luat foarte mult timp să le tratez pe toate. Mă voi opri doar asupra celor mai de folosite condimente în alimentația românilor.

 

Potrivit recomandărilor dr. Sorin Necula, consumul de plante aromatice este recomandat în caz de colon iritat, infecții ale tractului urinar (mărarul, de exemplu, este un puternic stimulent al activității rinichilor), boli ale inimii (sucul de pătrunjel verde este un puternic diluant al sîngelui, împiedicând formarea de cheaguri sanguine), în amigdalită (ceapa și usturoiul au efecte antiinflamatorii, stimulând activitatea sistemului imunitar), în tratarea cancerului (sucul de pătrunjel este benefic datorită conținutului de cumarine, substanțe anticancerigene).

Scorțișoara (Cinnamomum zeylanica, familia Lauraceae) este un condiment apreciat atât pentru aromă, cât și pentru multiplele beneficii pe care le aduce organismului, din punct de vedere medical.

 

Scorțișorul este un copac exotic, înalt de 10 -15 m, cu frunze mereu verzi și oval – ascuțite care persistă mai mulți ani pe ramuri. Scorțișoara care se comercializează se obține în urma procedurilor de tăiere, de decojire și de uscare a ramurilor tinere ale scorțișorului.

 

După ce coaja ramurilor se usucă până devine de culoare cărămizie – roșiatică, urmează procedura de măcinare obținându-se scorțișoara măcinată care este ambalată în recipiente cu gramaje diferite.

 

Scorțișoara măcinată este bogată în nutrienți: minerale (calciu, mangan, fier etc.), fibre, acetat cinamic care reduce vâscozitatea trombocitelor.

Pătrunjelul este o plantă benefică în prevenirea și vindecarea a peste 30 de afecțiuni de sănătate. Pătrunjelul este o sursă bogată în vitamine, minerale, antioxidanți și fibre alimentare, contribuind astfel la menținerea sănătății persoanelor care au bunul obicei de a-l consuma cu regularitate.

 

Cu fasole românul trece iarna. Cu fasole românul trece dealul. Cu fasole românul ia și Ardealul!

 

Ciorba de fasole nu este doar bună la gust, ci este și foarte nutritivă, concurând – de la egal la egal – cu carnea în ceea ce privește conținutul de proteine. Fasolea este, de asemenea, o sursă excelentă de fibre alimentare, care aduc multiple beneficii pentru sănătate.

 

Ciorba de fasole are aromă și gust specific sortimentului de boabe din care este pregătită; cea pregătită din boabe de culoare mai închisă are gustul mai pronunțat și este mai ușor de digerat.

Schinduful (Trigonella foenum-graecum, Familia Leguminoase, înrudită cu sulfina) este o plantă aromatică, anuală, ce atinge înălțimi cuprinse între 30 – 60 cm și cu ramificații doar spre partea superioară a tulpinei unde se pot vedea frunze ascuțite, trifoliate (asemănătoare cu forma frunzelor de trifoi) și florile de culoare alb – gălbui, iar la bază sunt albastre – liliachii, grupate câte două între tija tupinii și codița frunzelor. Din flori se dezvoltă, după perioada de înflorire, niște păstăi subțiri, puțin arcuite (ca forma unui cioc), în care se găsesc semințe de culoare brun – gălbuie utilizate încă din antichitate în scopuri terapeutice.

Schinduful este o plată medicinală, aromatică (asemănător la miros cu leușteanul) originară din Asia, însă a fost cultivată în India, Egipt, nordul Africii și în sudul Europei. La noi în țară se întâlnește sporadic, prin grădinile și vâlcelele cu soluri calcaroase numai din sudul țării, de-a lungul Dunării; se crede că a fost adusă pe meleagurile țării noastre din Bulgaria, unde – împreună cu cimbrul - sunt utilizate foarte mult ca și condimente.

De la schinduf cel mai mult se folosesc semințele măcinate (au gust dulce-amărui ca și zahărul brut ars), iar din plantă, în special în India și în Egipt, se utilizează doar lăstarii tineri care sunt folosiți, cu sau fără alte legume proaspete, pentru prepararea salatelor și a mâncărurilor.