• Blog

  • 152 articole
  • Ordonează-le după:
  • Articole pe pagină:
Fructele uscate – metode de conservare
Fructele uscate se obțin printr-o metodă de conservare, bazată pe principiul eliminării parțiale a apei din fructe. Prin acest procedeu se reduce apa la 10 – 25 %, se concentrează zahărul, acizii și toți nutrienții pe care îi conțin fructele. Astfel durata de păstrare a fructelor uscate este mai mare. Acestea pot fi servite la micul dejun împreună cu cereale sau se pot folosi la prepararea ceaiurilor.
 
Pot fi uscate următoarele fructe: merele, perele, vișinele, cireșele, prunele, fragine, zmeura, afinele, măceșele, pepenele galben, mango, papaya, agrișele, strugurii (obținându-se astfel delicioasele stafide), coacăze, ananas și altele.
 
În general, din 100 kg fructe uscate proaspete se obțin 10 kg fructe uscate în cazul fructelor cu semințe, iar pentru cele sâmburoase 25 – 30 kg.
Soia - beneficii și proprietăți
Soia este unul dintre cele mai valoroase alimente care intră în hrana omului, fiind un produs de bază atât în bucătăria chineză, cât și în cea japoneză de sute și chiar mii de ani.
 
Soia (latină: Glycine max) este o plantă erbacee din familia botanică Leguminoasae, din care mai fac parte și fasolea, năutul și lintea.
Ananasul - beneficii și curiozități
Ananasul (Ananas comosus – denumiea științifică) este un fruct tropical extrem de suculent cu gust dulce-acrișor, gust care se datorează prezenței acidului citric și acidului malic. Despre ananas se spune că în 1493 Cristofor Columb l-a primit de la locuitorii insulei Guadalupe din Antile, după care l-a luat cu el în Spania. Din Spania acesta s-a răspândit în zonele tropicale din Africa și Asia.
 
Consumul unei varietăți cât mai mari de fructe, nuci, semințe și legume a fost demult asociat cu reducerea riscului de apariție a diverselor boli cauzate de stilul de viață modern. O mulțime de studii au sugerat că un consum regulat de fructe - precum ananasul - aduce numeroase beneficii pentru sănătatea omului, ajutând la prevenirea unor boli precum: obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare.
 
Ananasul este nutritiv, savuros, vitaminizant, remineralizant, are efecte revigorante, antiinflamatore, detoxifiante, purgative, antidepresive.
 
Ananasul se remarcă printr-un conținut bogat de vitamina C. De asemenea, ananasul mai conține și vitaminele B1 și B6, carbohidrați (11% din conținut când fructul copt, ajuns la maturitate), precum și minerale: mangan (1,65 mg/100 g), magneziu, cupru, potasiu și fier.
 
Dr. Geoge D. Pamplona-Roger, autorul cărții „Sănătatea prin alimentație” recomandă ananasul - alături de papaya, zucchini, cartofi și bamele - pentru îmbunătățirea digestiei.
 
Ananasul este un fruct pe care multe persoane obișnuesc să-l servească la sfârşitul mesei ca pe un desert delicios, care ajută la digestia altor alimente. Alţii, în schimb, preferă să-l consume înainte de masă, mai ales atunci când stomacul este slăbit din diferite motive. Dintre fructele tropicale, ananasul este unul dintre cele mai populare fructe, fiind depășit doar de banane.
Prunele - gustoase și sănătoase
Prunele, pe lângă faptul că sunt gustoase, constituie o sursă importantă de energie, furnizând fitonutrienți esențiali pentru sănătatea omului, vitamine, minerale și microelemente importante. Pentru a putea beneficia pe deplin de aceste minunate proprietăți, ele trebuie savurate, nu doar în preajma sărbătorilor, ci trebuie să fie incluse în meniul zilnic. Sub formă de fructe proaspete prunele sunt disponibile pentru consum doar pentru o scurtă perioadă de timp în cursul anului. În schimb sub forma de fructe uscate prunele sunt practic disponibile pe piață în cursul întregului an.
 
Prunele sunt fructele prunului („Prunus domestica”, din familia botanică Rosaceae), un pom care poate ajunge la o înălțime de 5 metri. Prunele se întâlnesc în diferite culori (albastru închis, roșu închis, galben) și diferite forme (mai rotunde, mai ovale). În interior acestea conțin un sambure lemnos, care conține o sămânță pe care oamenii, în general, se feresc să o consume.
 
Indiferent de soi, prunele sunt asemănătoare în ceea ce privește compoziția. Diferențele se manifestă în planul conținutului de zahăr și al colorantului natural (care dă culoarea fructului).
 
Prunele proaspete sunt sărace atât în proteine, cât și în grăsimi (raportat la întreg, fiecare din acestea reprezintă sub 1%). În schimb, stau mult mai bine în ceea ce privește vitaminele C, A și K, conținând în același timp mici cantități de vitamine din complexul B (cu excepția vitaminei B12). În același timp, prunele proaspete conțin și cantități mici de minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, cupru, mangan și zinc), prunele uscate fiind mult mai bogate în aceste minerale.
Noi vă recomandăm!
Papaya - beneficii gustoase pentru sănătate!
Papaya este un fruct tropical plin de o bogăție de nutrienți care oferă numeroase beneficii pentru sănătatea omului. Fiind plin de antioxidanți, papaya te ajută să te lupți cu radicalii liberi, să reduci inflamațiile și să te menții tânăr și sănătos.
 
Papaya este fructul arborelui Carica papaya (plantă ierbicee tropicală foarte mare, care crește repede și poate ajunge la înălțimi cuprinse între 3-6 m). Mai poartă și denumirea de pawpaw – pepene tropical pentru că are un conținut mare de apă, aproape 90%. Are coaja verde sau galbenă. Crește în mai toate regiunile tropicale. În comerț însă este cel mai des întâlnită specia de papaya din Hawai, India, Mexic și Australia care are miezul portocaliu, cu gust dulce, iar în centru are semințe negre cu gust acru.
 
Datorită proprietăților sale benefice sănătății, precum și a utilizării sale în prepararea cosmeticelor, papaya mai este numită și „fructul îngerilor”, denumire pe care i-a dat-o Cristofor Columb.
 
Ca utilizare pentru consum este de preferat fructul proaspăt de papaya, însă se poate folosi și sub forma de fructe uscate. Alte modalități de preparare: în înghețate, băuturi și shake-uri.
 
În cartea sa „Sănătate prin nutriție” medicul George D. Pamplona – Roger punctează că atât papaya (nimit și pepene tropical, așa cum am amintit deja mai sus), cât și pepenele (92% apă) au un conținut cam la fel de mare de apă. Totuși aceste două fructe fac parte din familii botanice distincte, cu trăsături complet diferite.
Curmale - 7 beneficii și 7 curiozități!
Arabii deșertului au o deosebită apreciere pentru aceste fructe, considerând curmalele drept „sursă vieții”. Nu numai că curmalul îi oferă călătorului fructele sale hrănitoare, ci îi oferă și o băutură dulce (dacă montează un robinet în trunchiul copacului). În plus, curmalul oferă și fibre textile pentru confecționarea hainelor și funiilor, precum și umbră răcoroasă care să-l protejeze de razele arzătoare ale soarelui. 

Curmalele sunt printre fructele cele mai bogate în energie: 100 grame, cam 10 curmale, oferind 275 de calorii, ceea ce reprezintă 11% din nevoia zilnică de energie pentru un bărbat adult angajat într-o activitate fizică de intensitate medie.
 
Curmalele sunt o sursă excelentă de fibre alimentare. Acestea conțin nu mai puțin de 15 minerale, inclusiv seleniu (un element care este vital pentru buna funcționare a sistemului imunitar). Beneficiile numeroase oferite de curmale au făcut din acestea unul dintre cele mai bune ingrediente pentru dezvoltarea musculaturii.
 
Așadar curmalele sunt extrem de hrănitoare și o bună sursă de energie. Conținutul lor de proteine, care abia ajunge la 2%, este destul de scăzut, însă în comparație cu al majorității fructelor proaspete este mai mare.  Conținutul de grăsimi din curmale este scăzut, ceea ce nu este ceva neobișnuit pentru fructe, situându-se undeva în jur de doar 0,5 %. 
Smochinele - ce beneficii și proprietăți au?
Smochinele (cunoscute și sub denumirea ”fructul săracului”) sunt rodul smochinului (Ficus carica – tufă care poate ajunge înălțimi între 3 – 8 m; plantă mediteraneană cu frunza verde închis și păroase pe ambele fețe cu diametru de 30 de cm) despre care găsim scris și pe paginile Sfintei Scripturi în Evanghelia după Matei (smochinul blestemat).
Smochinele sunt apreciate pentru proprietățile lor nutritive. Medicul George D. Pamplona-Roger precizează pe paginile cărții sale - ”Sănătate prin alimentație” - că smochinele conțin: 15% carbohidrați (glucoză și fructoză), proteină în proporție de 1%, iar grăsimi doar 0,3%. De asemenea conțin: vitaminele E, B1, B2 și B6; mineralele (magneziu, fier, calciu și potasiu), iar dintre oligoelemente în cantități remarcabile cupru, zinc și mangan.
Ne sunt recomandate pentru calmarea mucoasei bronhiilor, a tusei cauzate de gripă ori de răceală. Pentru a avea un efect binefăcător mai puternic smochinele uscate trebuie rehidratate în apă în timpul nopții sau fierte în lapte; aceste fiind benefice și în tratarea constipației (au efect asemănător cu cel al prunelor în afecțiuni ale tractului digestiv).
Secara - beneficii, utilizări și proprietăți
Secara (Secale cereale) este o plantă care se aseamănă cu grâul din foarte multe puncte de vedere, existând însă și anumite diferențe. În primul rând, în planul gustului. Cine a mâncat vreodată o pâine preparată integral din secară știe ca aceasta are un gust care se deosebește destul de mult de cel al pâinii coapte din făina de grâu. În al doilea rând, secara este mai bogată decât grâul în ceea ce privește conținutul de proteine și fibre, fiind totodată mai săracă în conținutul de grăsimi și calciu.
 
Necesarul de grăsimi însă poate fi suplinit foarte ușor prin consumul de nuci și semințe (semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui). Toate felurile de nuci conțin într-o proporție mai mică sau mai mare și calciu, migdalele distingându-se dintre toate nucile prin conținutul cel mai mare de calciu. Necearul de calciu însă nu poate fi acoperit prin consumul celor 40-50 de grame de nuci – cât recomandă nutriționiștii să serviți în fiecare zi. De aceea, trebuie să vă asigurați o altă sursă, mult mai bogată în calciu. Dintre semințe, semințele de susan sunt campione în ceea ce privește conținutul de calciu. Dacă obișnuiți să preparați humus pe bază de năut și susan, atunci vă veți acoperi necesarul de calciu fără probleme. Altfel apelați la ajutorul legumelor, în special a celor cu frunza verde (spanac, varză, mărar – ca să dau doar câteva exemple).
Orzul - beneficii, utilizări și curiozități
Orzul (Hordeum vulgare), spre deosebire de celelalte cereale, se distinge printr-o mai largă răspândire geografică, fiind singura cereală care atinge 70º altitudine nordică. Orzul așadar se cultivă și în Novegia, în munții Alpi până la 1700 m altitudine, în Caucaz până la 2700 m, în Tibet la 4700 m, iar în Pundjab până la 5000 m. În același timp, orzul este apreciat și în regiunile excesiv de călduroase, precum: Nordul Africii până la oazele Saharei.
 
Orzul, ca și grâul, are o îndelungată istorie, fiind cultivat de către oameni din cele mai vechi timpuri. Astfel găsim această cereală menționată și pe paginile Sfintei Scripturi, nu mai puțin de 35 de ori. Prima menționare se găsește în Exodul:
”Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare...” Exod 9:31
Iar ultima menționare se află în Apocalipsa:
”Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” Apocalipsa 6:6
Orzul oferă organismului uman o gamă largă de nutrienți: vitamine (vitamine din complexul B: B1, B2, B3, B6), minerale (seleniu, mangan, fier, magneziu, fosfor, zinc, cupru), fibre alimentare.
Grâul - beneficii, utilizări și conținut
Un bob de grâu format din tărâţă sau pericarp, endosperm şi germene este un aliment aproape complet care conţine toţi nutrienţii necesari organismului, cu următoarele excepţii: 
-    Provitamină A (betacaroten) 
-    Vitamina C 
-    Vitamina B12, ca în cazul tuturor alimentelor de origine vegetală 
Ceilalţi nutrienţi intră cu toţii în alcătuirea unui bob de grâu integral, inclusiv fibrele. Toţi sunt prezenţi în proporţii adecvate, cu excepţia grăsimilor şi a calciului care se găsesc în cantităţi mici. 
Ovăzul - beneficii uimitoare pentru o viață plină de energie!
Este dimineață! Ce start al zilei mai plin de energie poți avea decât în fața unei farfurii pline cu fulgi de ovăz proaspăt gătiți, peste care ai presărat un mix bogat de nuci, semințe și fructe uscate?! Gustos?! Da! S-a bifat. Nutritiv?! Da! S-a bifat. Sănătos?! O, da! S-a bifat!!!
 
Ovăzul este roada plantei de ovăz (”Avena sativa”, L.), o plantă erbacee anuală care face parte din familia botanică Gramineae. Se recoltează vara, însă este disponibil pentru consum pe parcursul întregului an. Se folosește în alimentație sub diverse forme: griș, făină sau fulgi de ovăz. Făina de ovăz poate fi amestecată cu făina obținută din alte tipuri de cereale pentru prepararea diverselor produse de panificație: pâine, biscuiți, prăjituri, etc.
 
Ovăzul este una dintre cerealele cele mai bogate în minerale, vitamine, proteine și antioxidanți, aducând multiple beneficii pentru sănătate, mai ales în cazul – recomandat, de altfel, de nutriționiști - în care este consumat în forma sa integrală. Comparativ cu alte cereale ovăzul este cereala cea mai bogată în nutrienți, conținând mai multe grăsimi, proteine și carbohidrați decât grâul. Ovăzul - acest aliment are un conținut scăzut în grăsimi saturate, colesterol și natriu, fiind totodată o sursă excelentă de fibre alimentare, vitamina B1, mangan, magneziu, fosfor, cupru, zinc și fier. Ovăzul bate carnea în ceea ce privește conținutul de fier (100 g de ovăz conține 4,7 mg de fier, pe când 100 g de carne doar 3 mg).
Semințele de floarea soarelui – beneficii și proprietăți
Conform recomandărilor medicului George D. Pamplona – Roger notate pe paginile cărții „Sănătate prin alimentație”, alimentele cu beneficii pentru sănătatea arterelor sunt:
 
Dieta joacă un rol esențial în menținerea sănătății organismului, așadar este bine să știm cât mai multe informații despre cereale, semințe, legume, fructele proaspete, dar și despre fructele uscate sau confiate.
 
Deși le-am menționat ultimele, semințele de floarea-soarelui nu sunt deloc de neglijat, căci floarea- soarelui (Helianthus annuus, din familia botanică Solanaceae Compositae, care poate atinge o înălțime de 2 metri) este una dintre cele mai cunoscute și importante plante oleaginoase.
Pagina: 1...910111213
Created in 0.030 sec