Principiul consimțământului liber și în cunoștință de cauză nu se negociază

Nota 1. Judecătoria s-a pronunțat. Hotărârea instanței încă nu a ajuns prin poștă. Însă conform informației publicate pe https://portal. just. ro plângerea contravențională a fost acceptată, iar procesul verbal cu amenda pentru nepurtarea așa numitei ”măști de protecție” a fost anulat.

Nota 2. Găsiți mai jos răspunsul la opinia instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate privitoare la purtarea obligatorie a așa numitei ”măști de protecție”. Excepția se află în acest moment în faza de raportare la CCR.

Am fost foarte curios ca să văd cum va suna opinia instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate pe care am scris-o legat de art. 13 lit. a) din legea 55/2020 (prin care s-a instituit purtarea obligatorie a așa numitei măști de protecție). Iat-o... priviți-o în toată ”gloria” ei:

”Opinia instanței este în sensul că prin instituirea obligativității purtării măștii de protecție, conform art. 13 lit. a din Legea nr. 55/2020, nu se aduce atingere demnității omului, nu se încalcă liberul acces la justiție, persoanele nu sunt supuse unui tratament degradant, nu se încalcă libertatea individuală și siguranța persoanei, nu este afectată libera circulație și viața privată, libertatea conștiinței, ocrotirea sănătății, mediul sănătos și echilibrat ecologic, protecția copiilor și a tinerilor, întrucât dispozițiile Legii nr. 55/2020 au drept scop tocmai asigurarea sănătății în situații excepționale ce impun și luarea unor măsuri restrictive. Purtarea măștii este un mod de protejare a celor care vin în contact cu o persoană posibil infectată, astfel că ea constituie o măsură justificativă și necesară pentru protejarea dreptului la viață și la sănătate al persoanelor. Mai mult, dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție.

Cu luarea în considerare a aspectelor menționate, instanța opinează în sensul că nu se aduce atingere drepturilor pretins a fi încălcate prin instituirea, pe perioada în care a fost declarată starea de alertă, a obligativității purtării măștii în spații închise, astfel că excepția nu este întemeiată în opinia instanței.”

Ce mi-au citit ochii?! Am participat la foarte multe discuții și dezbateri pe cele mai diverse teme, multe dintre ele contradictorii, însă rar mi s-a întâmplat să întâmpin o argumentație atât de – hai să o îndulcesc cât de mult pot! - puerilă.

Își dă oare seama instanța (care a redactat opinia de mai sus) că ”argumentația” acesteia, odată acceptată și pusă în practică de către sistemul de justiție (transformat între timp în sistem de injustiție), ar duce – ușor-ușurel – către destrămarea statului de drept și instalarea dictaturii de ordin nazisto-medical?!

Voi tratata argumentele instanței, unul cu câte unul. Cu ce scop? Evident cu scopul de a arată netemeinicia acestora.

”Opinia instanței este în sensul că prin instituirea obligativității purtării măștii de protecție, conform art. 13 lit. a din Legea nr. 55/2020, nu se aduce atingere demnității omului, nu se încalcă liberul acces la justiție, persoanele nu sunt supuse unui tratament degradant, nu se încalcă libertatea individuală și siguranța persoanei, nu este afectată libera circulație și viața privată, libertatea conștiinței, ocrotirea sănătății, mediul sănătos și echilibrat ecologic, protecția copiilor și a tinerilor, întrucât dispozițiile Legii nr. 55/2020 au drept scop tocmai asigurarea sănătății în situații excepționale ce impun și luarea unor măsuri restrictive.”

Argumentul de mai sus prezintă numeroase probleme. Le enumăr pe scurt, urmând să mă desfășor mai pe lung un pic mai jos:

1. Masca de protecție;

2. Un scop bun nu garantează un rezultat bun;

3. Pomul nu se judecă după frunze, ci după roadele sale;

4. Scopul nu scuză mijloacele;

5. Argumentele neatacate își păstrează valabilitatea.

Masca de protecție

Ce înțelege instanța prin ”mască de protecție”? Înainte de a consimți în mod liber și în cunoștință de cauză la o intervenție în domeniul sănătății sale persoana vizată de acea intervenție are dreptul să primească în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor (Convenția de la Oviedo, art. 5). Având în vedere acest drept la informare pe care îl am (mi-l negați și pe acesta la fel cum mi-ați negat lezarea demnități umane, încălcarea dreptului la acces liberul la justiție și restul de drepturi despre care am vorbit în excepția de neconstituționalitate?!) am adresat o serie întreagă de întrebări în cuprinsul documentelor pe care le-am prezentat instanței cu privire la așa zisa ”mască de protecție”. Mi-am fundamentat întrebările inclusiv pe art. 31 din Constituție. Unde sunt răspunsurile la întrebările mele???

Cum poți să afirmi că ”dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție” dacă nu ai ridicat nici măcar un singur degețel pentru a răspunde la întrebările pe deplin îndreptățite a celui care ți le adresează în deplină concordanță cu dispozițiile Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte?

Cum pot fi dispoziții criticate ”clare, precise și previzibile” dacă continuăm să ne învârtim în jurul cozii neștiind nici până în acest moment ce este o ”mască de protecție” și care sunt dovezile (nu gargara ieftină a propagandiștilor nazismului medical) pe care se bazează aceasta? Chiar nu realizați ridicolul situației?!

În așteptarea răspunsului la întrebările de mai sus, nu-mi rămâne decât să adresez încă o solicitare. Solicit instanței să-mi prezente această minune uimitoare a tehnicii medicale numită ”mască de protecție”, în forma sa fizică, însoțită de următoarele documente:

1. masca să fie comercializată în farmacii/magazine sub denumirea de ”mască de protecție împotriva Sars-Cov-2” sau sub o altă denumire echivalentă, de ex. ”mască de protecție împotriva virușilor” (nu se admite lipsa cuvintelor ”mască de protecție” – insist asupra acestei denumiri deoarece aceasta ar antrena răspunderea juridică a comercianților de astfel de măști în cazul în care s-ar dovedi că masa nu a oferit protecția pretinsă);

2. certificatul de conformitate al măștii, în care să se specifice caracteristicile acelei măști, împreună cu standardele de calitate pe care le respectă;

3. dovada că acea mască chiar protejează de viruși, rezultată dintr-un studiu pe termen lung, realizat după criteriile cele mai riguroase de cercetare științifică (randomised controlled trials) de o echipă de cercetători (preferabil din România, în studiile științifice provenite din țările aflate în ultima fază a degradării morale a societății am mari rezerve; insist asupra cercetătorilor din România pentru că este important ca să poți afla informații despre cercetători: dacă sunt integri moral sau nu, dacă sunt vânduți companiilor farmaceutice sau nu, etc), al căror profesionalism științific și probitate morală să nu lase urmă de îndoială (cei care au diverse interese, la vedere sau la ascuns, întretăiate cu industria marilor companii farmaceutice prezintă o credibilitate scăzută, cel puțin așa privesc eu lucrurile și nu sunt în niciun caz vreun caz aparte!);

4. care sunt efectele adverse ale purtării măștii – pe termen scurt, mediu și lung (mă interesează în mod deosebit care este efectul asupra copiilor și adolescenților, inclusiv din punct de vedere psihologic ca urmare la expunerea constantă și neîntreruptă la propaganda pornografică a fricii (ceea ce reprezintă un enorm focar al bolilor), la care purtarea așa zisei ”măști de protecție” se pare că a contribuit din plin și cu îndesat;

5. garanția că acele măști nu conțin substanțe toxice care să cauzeze, în timp, cancere, boli autoimune sau alte boli grave (cum ar fi pneumoniile) împreună cu valoarea sumelor care se vor plăti în situația în care bolile menționate se vor produce în ciuda garanției oferite;

6. sumele despăgubirilor, în funcție de gravitatea infecției rezultate (mică, medie, severă și deces), care va fi plătită oricărei persoane care se va infecta cu virusul Sars-Cov-2 în ciuda purtării măștii de protecție – mărimea acelor sume va spune extrem de clar câtă încredere are comerciantul în proprietățile acelei măști(!)).

Un scop bun nu garantează un rezultat bun

Pueril?! Da! Pentru că doar un copil ar putea să creadă că pe fața acestui pământ (unde există atât de mult păcat, minciuni, fraudă, furtișaguri, nemintoșie, prostie, interese contradictorii, scopuri ascunse, ură mocnită, mândrie gratuită, trădare, iubire nemăsurată de bani, etc) tot ce ai nevoie pentru a ajunge la rezultate pozitive este să ai niște politicieni care votează/declară, cu emfază, scopuri bune (în cazul de față asigurarea sănătății în situații excepționale).

Drumul spre iad este pavat cu intenții bune!

Un om matur în gândire știe – atât din propria sa experiență de viață, cât și din experiență de viață a altor oameni, precum și din experiența milenară adunată pe paginile cărților (mai ales a celor de istorie și – cu voia dvs – pe paginile Bibliei, cartea de căpătâi a civilizației creștine, care surprinde o perspectivă atât de clară și fidelă asupra realității acestei lumi așa cum nu reușește nicio altă carte) – că scopurile bune (chiar și atunci când acestea sunt cu adevărat bune și nu reprezintă decât o simplă spoială pentru niște scopuri ascunse, care prin natura lor sunt prea rele pentru a fi declarate pe față) nu garantează nici faptul că realizarea acelor scopuri nu va determina o serie întreagă de efecte neanticipate (unele dintre ele fiind chiar foarte negative), nici faptul că, într-un final, se vor obține acele rezultate bune care s-au dorit a fi atinse de la bun început. Viața este plină de mii și mii... și mii de exemple cu oameni care au pornit la drum cu scopuri bune și au ajuns să culeagă rezultate rele!

Un scop bun nu va garanta un rezultat bun decât în situația în care se îndeplinesc un cumul întreg de condiții (voi aminti doar vreo câțiva, dacă i-aș aminti pe toții atunci lista s-ar lungi nepermis de mult):

1. Scopul este într-adevăr bun și nu doar în aparență.
   Ce spune înțeleptul Solomon?
   ”Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Proverbe 14: 22
   Când se văd că duc la moarte? La urmă, atunci când se culeg roadele. La început însă par atât de bune.

2. Binele este lăsat să se desfășoare liber fără să fie împiedicat de intervenția răului (sub formă de minciuni, trădare, iubire idolatrică a banilor, omoruri, etc). Ce spune apostolul Pavel?
   ”Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.” Romani 7: 21

3. Au fost luați în calcul toți factorii și toate considerentele care concură la realizarea scopului. Ceea ce poate fi extrem de dificil, atât din cauza complexității situației (cum este cazul sănătății omului, a cărui corp depășește, în complexitatea sa uimitoare, capacitatea de înțelegere a tuturor oamenilor de știință și medicilor, luați laolaltă), cât și din alte cauze mai ”exotice” precum... lenea! Lenea probabil a spart mai multe proiecte - ca să nu spun capete! - decât orice altă cauză. De ce? Pentru că:
   ”Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată.” Proverbe 26: 16

4. În spatele scopului declarat pentru urechile publicului (și care desigur trebuie să sune cât se poate de bine) nu se află alte scopuri ascunse, care vizează realizarea unor lucruri de cu totul altă natură în plan moral (hoție, jaf, omor, dictatură, etc). Scopurilor ascunse nu li se face prea multă reclamă! De ce? Este evident de ce... răului nu i se face publicitate în mod deschis pentru că dacă acesta ar ajunge să fie cunoscut, atunci cei vizați de acel rău ar reacționa și ar căuta să se apere. Or strategia preferată de promotorii răului este de a-și surprinde victimele total nepregătite. Un bun exemplu se găsește în Matei cap. 2. De altfel vă recomand să citiți întreg capitolul. Veți vedea cam cum arată un stat de (ne)drept, în care domnește legea bunului plac, drepturi și libertăți nu există sau dacă există, acestea pot să fie luate în orice moment.
   
   ”7 Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: „Duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui”.” Matei 2: 7-8
   
   De ce i-a chemat împăratul Irod pe magi în ascuns? Pentru că dorea cu adevărat să afle unde este pruncul Isus Hristos pentru ca să I se închine? Nu, scopul (ascuns) era de fapt pentru a aflat informația necesară pentru a-L identifica și ucide pe Isus Hristos.
   
   ”După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare”. Matei 2: 13
   
   A fost cumva împăratul Irod unicul personaj istoric care una declară și cu totul alta urmărește?! Nu mai există irozi și în zilele noastre?!

5. Persoanele care concură la realizarea scopului sunt dedicate trup și suflet realizării acelui scop... spre slava lui Dumnezeu, nu pentru gloria oamenilor.
   Iată ce a avut de spus Domnul Isus Hristos pe această temă:
   ”Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” Ioan 15: 5
   Iar Solomon a contribuit cu următorul sfat plin de înțelepciune:
   ”Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” Ecc. 9: 10

6. La buna realizare a scopului mai concură desigur o mulțime de alți factori: așezarea corectă a priorităților, alocarea eficientă a resurselor, nivelul de cunoștințe și competențe, etc. Nu voi continua în această direcție, nu acesta este scopul. Scopul este să punctez câteva lucruri care să dovedească fără putință de tăgadă că la realizarea scopurilor bune nu se ajunge chiar atât de ușor precum crede mintea puerilă a unora.

În concluzie. Pe fața acestui pământ, unde răul este o prezență permanentă, faptul că cineva își propune un scop bun nu înseamnă deloc că rezultatul acelui scop va fi neapărat bun.

Comuniștii și-au propus să realizeze o societate utopică pe baza principiului ”De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”. Suna atât de bine... în mințile unor demenți. Care a fost însă rezultatul? ”Căci după roadele lor îi veți cunoaște...” - a spus Isus Hristos. Rezultatul a fost milioane de vieți distruse și o mulțime de cadavre.

Naziștii și-au propus să realizeze o lume utopică bazată pe superioritatea rasei ariene. Care a fost rezultatul? O conflagrație mondială în care au murit zeci de milioane de oameni. Lagăre de concentrare. Camere de gazare. Experimente medicale pe oameni de o cruzime nemaipomenită. Codul de la Nurenberg, care a consacrat ca absolut esențial principiul consimțământului voluntar informat, caută să ne protejeze exact de acest lucru.

”The voluntary consent of the human subject is absolutely essential. This means that the person involved should have legal capacity to give consent; should be so situated as to be able to exercise free power of choice, without the intervention of any element of force, fraud, deceit, duress, overreaching, or other ulterior form of constraint or coercion; and should have sufficient knowledge and comprehension of the elements of the subject matter involved as to enable him to make an understanding and enlightened decision.”

Unora însă Codul de la Nurenberg se pare că le stă în gât, aceștia căutând cu o îndârjire satanică să răstoarne această piedică care stă în calea implementării noii dictaturi nazisto-medicale.

Vom învăța sau nu vom învăța din istorie?! Vom spune un NU hotărât nazismului medical sau ne vom lăsă doborâți de tăvălugul implacabil al acestuia?!

”Nebunia este să faci același lucru iarăși și iarăși și să te aștepți la rezultate diferite.” A. Einstein

Iar în privința scopurilor legii nr. 55/2020 ce-ar fi să aruncăm o privire ceva mai atentă peste aceasta. Dacă prin adoptarea acestei legi se urmăresc o serie de alte scopuri decât cel al protejării sănătății și a vieții, atunci nu cred că ne va fi prea greu să le identificăm. De ce? Pentru că există un fapt cunoscut în psihologie: atunci când pe om îl doare ceva cu adevărat, atunci nu va trebuie să aștepți prea mult până când acesta va începe să vorbească despre durerea lui.

Care este ”durerea” cea mare, care îi preocupă zi și noapte, a celor ajunși la putere? Ne uităm în lista de măsuri pentru combaterea pandemiei Covid-19. Ce descoperim în capul listei? Articolul 5 (1):

”Măsurile pentru creșterea capacității de răspuns sunt: a) achiziționarea bunurilor și serviciilor de necesitate imediată în gestionarea situației de urgență pentru care a fost declarată starea de alertă, prin negocierea fără publicare prealabilă”.

Negociere fără publicare prealabilă?! Ce au în comun abonații la bugetul de stat (nu le vom spune, din politețe, ”hoți” – mai ales și din considerentul că pentru realizarea furtișagurilor și a devalizării bugetului de stat s-a creat – iată! - un cadru cât se poate de legal) și gândacii de bucătărie? Nu cumva frica de lumină?! Și nu este negocierea directă modalitatea preferată de abonații la banul public care fac comerț cu statul (care scapă astfel de concurența supărătoare și inevitabilă în cazul licitațiilor publice, având totodată și posibilitatea să negocieze - de ce nu?! - niște prețuri mult mai ridicate decât cele practicate pe piața concurențială)... Iar pe partea funcționarilor statului, negocierea directă și fără publicitate prealabilă nu este oare un factor favorizat pentru ”negocierea” unor comisioane?! Întreb, nu dau cu parul! Un om are în grădină exact ceea ce cultivă. Cultivi grâu, grâu vei avea. Cultivi spini și pălămidă, spini și pălămidă vei avea. Fiecare va culege exact ceea ce a semănat. Iar cei care au semănat vânt vor culege furtună!

La fel stau lucrurile și cu statul sau mai exact cu bugetul acestuia. Dacă creezi condiții prielnice pentru devalizarea bugetului statului (culmea, cu legea în mână), atunci cum ai putea să te miri că dispar banii din bugetul statului cu viteza luminii?!

Cadrul a fost creat. După care ce facem? Apăsăm adânc, până la refuz, pe pedala îndatorării bugetului public? În ideea că nu trebuie să scapi de ocazia de a profita de nicio criză?! Datoriile acelea nu înseamnă robie pentru cetățeanul român?

”Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Prov. 22: 7

Oare nu banul – ochiul dracului, cum se spune la români – este principala cauză pentru care nu am putut scăpa de această stare de alertă timp de atâtea luni?

Ar mai putea fi și un alt scop?! Îl găsiți în art. 13 din Legea nr. 55/2020:

”Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui: a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă”.

Care sunt scopurile reale (nu cel declarat) a acestui articol de lege? Nici mai mult nici mai puțin:

• atacarea dreptului la ocrotirea sănătății, care este garantat potrivit art. 34 alin. (1) din Constituție (prin dărâmarea principiului consimțământului liber și în cunoștință de cauză, stabilit în baza Codului de la Nurenberg și a Convenției de la Oviedo);

• semănarea ”seminței” medicinei naziste în mințile a milioane de români, medicină care acționează conform principiului obligării/constrângerii forțate la acte/experimente medicale, sub justificarea și pretextul/scuza ”binelui comun”;

• dărâmarea statului de drept ca rezultat natural al faptului că prin instituirea purtării obligatorii a așa numitei măști de protecție este lezată profund demnitate umană (baza pe care stau toate celelalte drepturi și libertăți ale omului; cade fundamentul unei case, cade și restul construcției), atât prin însăși actul obligării (este foarte umilitor să fii constrâns să te supui la ceva în ce nu crezi), cât și prin felul cum arată masca (aspect de botniță, ascunde identitatea omului și îl forțează să se contopească într-o masă amorfă de chipuri dezumanizate).

Care este mecanismul de implementare a nazismului medical? Nu este următorul?

1. Îi declarăm pe fiecare cetățean posibil infectat, sugerând prin aceasta, foarte subtil, ca să nu spun de-a dreptul pervers, o vină închipuită de a reprezenta un pericol pentru sănătatea publică.

2. După care, în lipsă totală de dovezi și probe care să dovedească că acea persoană are vreo vină, îl strivesc pe cetățean ca pe un gândac, negându-i demnitatea umană și luându-i, rând pe rând, toate drepturile și libertățile.

Așa arată un stat de drept?! Este admisibil într-un stat de drept (nu stalinist și nici nazist) să-l condamni pe om, negându-i demnitatea umană și lipsindu-l de drepturi și libertăți, în baza unei etichete care ne amintesc de vremurile trecute ale comunismului de ”posibil infectat”, ”posibil corupt”, ”posibil hoț”, ”posibil ucigaș”, ”posibil violator”?! Categoric, nu!!! Într-un stat de drept înfăptuirea justiției și a dreptății, lipsirea de drepturi și libertăți, se poate realiza DOAR în baza probelor și a dovezilor, nu în baza etichetelor sau a acuzelor care condamnă în masă (fără judecată și fără posibilitate de apărare)! Probe și dovezi care, după cum se știe, trebuie să îndeplinească anumite criterii de admisibilitate, acestea trebuind să fie:

• reale (nu fabricate sau închipuite);

• necesare (pentru a condamna pe cineva ai nevoie de dovezi, iar în lipsa lor te oprești și nu mai avansezi mai departe în condamnare);

• concludente (dovezile trebuie să permită unei persoane rezonabile să ajungă la o concluzie clară);

• pertinente (să aibă legătură cu cazul);

• necontradictorii (să nu se contrazică una pe cealaltă);

• etc.

Și dacă nu este admisibil așa ceva într-un stat de drept, atunci cum explicați ceea ce se întâmplă în România?! A ajuns cumva lupul paznic la oi?!

Mai mult decât atât, hai să ne aplecăm un pic asupra acestei noțiuni de ”posibil infectat”. Hârtia suportă multe lucruri. Pot scrie pe ea ”cerc în formă de pătrat”. Pot scrie și ”un burlac căsătorit”. Hârtia le suportă pe toate! Însă nici ”cercul în formă de pătrat”, nici ”burlacul căsătorit” nu au – și nici nu pot avea atât prin definiție, cât și prin legile implacabile ale gândirii logice – un corespondent în lumea reală. Nu la fel stau lucrurile și cu ”posibil infectat”?

Oameni ”posibil infectați” nu există în lumea reală. Tot ceea ce există în realitate sunt aceste 2 categorii de oamenii: oameni care sunt infectați și oameni sănătoși (care nu sunt infectați).

Pentru oamenii infectați (a căror stare a fost dovedită prin probe și teste reale, nu mincinoase și nici închipuite) există instituția carantinei (cunocută de mii și mii de ani, încă din vremurile vechi testamentare ale lui Moise). Instituția carantinei nu are ca scop pedepsirea omului bolnav, ci asigurarea unei distanțe suficient de mari pentru a preveni răspândirea bolii infecțioase concomitent cu crearea unui cadru adecvat care să permită recuperarea la sănătatea a omului bolnav. Purtatul unei măști oarecare pe față (textilă, chirurgicală, etc) în condițiile unei deplasări libere a omului infectat printre oamenii sănătoși nu este soluția. De ce? Pentru că – vrem sau nu vrem să o recunoaștem, însă aceasta-i realitatea – virușii trec cu mare ușurință prin aceasta (fie direct prin porii prea mari ai măștii raportat la dimensiunea extrem de mică a virușilor, fie prin spațiile din jurul măștii unde nu se asigură o etanșare perfectă a măștii pe față). Rezultatul fiind: răspândirea, în neștire, a virușilor!

Oamenii sănătoși nu prezintă niciun pericol pentru nimeni și nici nu au nevoie să se supună la o mascaradă ieftină pentru a-i proteja pe ceilalți de o infecție pe care nu o au. Nu există niciun motiv – nici de ordin moral și nici de ordin juridic – ca să-i pedepsești pe oamenii sănătoși pentru o vină închipuită (ca urmare a alipirii, în mod pervers, a etichetei de ”posibil infectat” pe fruntea lor) prin negarea/reducerea/luarea drepturilor și libertăților pe care aceștia le au de la Bunul Dumnezeu.

Învinovățirea omului sănătos cu o vină care nu-i aparține (aceea de a fi catalogat în mod propagandistic – fără discernământ, fără deosebire, fără probe, fără dovezi – ca fiind ”posibil infectat”) urmată de pedepsirea acestuia (sub formă de negarea demnității sale umane și lipsirea de drepturi și libertăți fundamentale) este profund imorală și nu poate acceptată nicidecum într-un stat de drept precum este România.

Pomul nu se judecă după frunze, ci după roadele sale

Un pom nu se judecă după frunzele sale (declarații ieftine cu privire la scopurile ”bune”). Pomul se judecă după roadele sale (rezultatele pe care efectiv le realizează)! Dacă roadele sunt bune, atunci rezultă că pomul este bun. Dacă roadele sunt rele, atunci concluzia este că pomul este rău.

”15 Păziți-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. 16 Îi veți cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşa că după roadele lor îi veți cunoaşte.” Matei 7:15-20

Or care sunt rezultatele art. 13 din legea nr. 55/2020? Sunt exact acelea pe care le-am prezentat – nu oricum, ci argumentat cu trimitere la Constituție, la tratate internaționale, la învățăturile Sfintelor Scripturi, la principiile unui stil de viață sănătos, etc - în excepția de neconstituționalitate pe care am adresat-o instanței:

• lezarea demnității umane;

• îngrădirea accesului liber la justiție (o spun din proprie experiență, nu doar la modul teoretic);

• supunerea la tratament inuman și degradant;

• se încalcă libertatea individuală și siguranța persoanei;

• este afectată libera circulație și viața privată;

• este grav afectată libertatea conștiinței;

• ocrotirea sănătății este pusă într-un grav pericol ca urmare a înlocuirii principiului consimțământului liber și în cunoștință de cauză cu principiul specific medicinii naziste de obligare a persoanei umane la un act medical prin constrângere/obligare;

• mediul sănătos și echilibrat ecologic este și va rămâne poluat zeci și zeci de ani de miliardele și miliardele de măști de ”protecție”, care pot conține fel de fel de toxine (câte cancere și boli vor rezulta doar Dumnezeu știe);

• protecția copiilor și a tinerilor este pusă în grav pericol datorită prezenței măștii pe chipurile infractorilor/traficanților de carne vie (care pot astfel profita de faptul că li se oferă posibilitatea să-și ascundă identitatea, evitând astfel prinderea și tragerea la răspundere de către forțele de ordine ale statului).

Scopul nu scuză mijloacele

Da, da! Orice nu ar fi spus Machiavelli, scopul nu scuză mijloacele! Să iei măsuri de protecție a sănătății în situații excepționale este una, să-i iei însă cetățeanului – culmea! sub pretextul protejării sănătății - dreptul la ocrotirea sănătății sale (care este garantat conform art. 34 alin. (1) din Constituție este cu totul alt lucru.

Poate spre surprinderea unora voi face următoarea afirmație: ”Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat chiar și în situații excepționale!”

De ce? Un lucru fie este, fie nu este garantat. Orice altă alternativă nu există. Cuvântul ”garantat” nu are grade de comparație!

Ce vrea însă să spună Constituția României prin ”Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”? Ce principii și ce dispoziții legale stau la baza garantării ocrotirii sănătății? Cum interpretăm corect acest drept constituțional? Răspunsul îl găsim în art. 20. alin. 1 din Constituție:

”Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.”

Interpretarea și aplicarea amintită mai sus nu este opțională, ci este obligatorie, ca oricare altă dispoziție imperativă a Constituției!

Convenția de la Oviedo, adoptată de România în 2001, are ca scop protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane fata de aplicațiile biologiei și medicinei, intrând astfel în sfera de aplicare a art. 34 din Constituție, precum și a altor drepturi constituționale. Pe cale de consecință, dispozițiile acesteia ne vor ajuta să aflăm răspunsul la întrebările pe care le-am pus anterior cu privire la dreptul garantat la ocrotirea sănătății. Or ce aflăm din dispozițiile Convenției de la Oviedo?

”ARTICOLUL I

Scopul și obiectul

Părțile la aceasta convenție protejează demnitatea și identitatea ființei umane și garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrității sale și al celorlalte drepturi și libertăți fundamentale față de aplicațiile biologiei și medicinei.

Fiecare parte va lua în legislația sa internă masurile necesare pentru a da efect dispozițiilor prezentei convenții.”

Cum se realizează acest lucru?

”ARTICOLUL 2

Întâietatea ființei umane

Interesul și binele ființei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societății sau al științei.”

”CAPITOLUL II

Consimțământul

ARTICOLUL 5

Regula generală

O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauza.

Aceasta persoana primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor.

Persoana vizată poate în orice moment să își retragă în mod liber consimțământul.”

Acestea sunt dispozițiile și principiile care stau la baza protejării demnității, identității și sănătății omului față de aplicațiile medicinei și a biologei. Conform acestora nu este permis ca să pui interesul unic al societății sau al științei mai pe sus de interesul și binele ființei umane. Înainte de a se supune unei intervenții în domeniul sănătății sale persoana vizată are dreptul să fie informată în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Și – aici este miezul! - o intervenție în domeniul sănătății unei persoane nu se poate efectua DECÂT dacă persoana vizată și-a dat consimțământul LIBER și ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ.

Or în acest moment ajungem neconcordanță flagrantă între art. 13 din Legea nr. 55/2020 și art. 5 din Convenția de la Oviedo.

Să faci un lucru în mod liber și în cunoștință de cauză este un lucru – în acest caz ai libertatea deplină de a alege și ai control asupra situației care te privește, putând să spui atât Da, cât și Nu. Putând să spui atât Da, cât și Nu ai posibilitatea să iei decizia pe care o consideri că este cea mai bună pentru ocrotirea propriei sănătăți.

Să faci un lucru în mod obligatoriu este cu totul alt lucru: în acest caz nu mai ai libertatea de alegere. Ceea ce înseamnă că decizia privitoare la propria ta sănătate a fost ruptă din mâna ta și a fost plasată în mâna unor persoane străine. Caz în care se pune pe bune întrebarea: ”Ce se va întâmpla cu tine atunci când vei ajunge pe mâinile cuiva, care are puteri de depline în ceea ce te privește, însă pentru care sănătatea ta reprezintă, în mod cinic, ultimul lucru de lista priorității sale (prioritatea având avansul în carieră, obținerea de foloase bănești cât mai mari, răspunderea la anumite comenzi politice, etc)?” Se oferă astfel ocazia unor medici care nu au niciun scrupul în realizarea scopurilor diabolice pe care le urmăresc, de tipul medicului nazist Josef Mengele, să facă tot ce vor ei cu sănătatea ta, mergând chiar până la luarea vieții tale. Acest lucru este profund imoral și contravine în mod brutal Codului de la Nurenberg (formular tocmai ca răspuns la ororile medicinii naziste) și lecțiilor învățate din ororile celui de-al doilea război mondial. Or - ne place/nu place - oameni răi și fără scrupule (de tipul lui Josef Mengele) ai existat, există și vor exista în continuare în sânul tagmei medicale (cum de altfel cum există și rândul altor tagme: farmaciști, polițiști, judecători, politicieni, etc). Aceasta este situația și nu se va schimba deloc atâta timp cât există răul pe fața acestui pământ blestemat de păcat. Tot ceea ce este necesar pentru ca acei oameni răi să se manifeste este să li se dea puterea – puterea de a decide în probleme de viață și moarte cu privire la sănătatea altor oameni. Ceea ceea ce va urma va fi oribil. De aceea întreb:

”Poate că ar fi mai bine să ne oprim acum când încă lucrurile încă nu au depășit linia după care nu există cale de întoarcere și nu oferim nicio ocazie, oricât de mică nu ar fi aceasta (prin crearea unui precedent periculos), nazismului medical ca să se dezvolte?”

Ce se întâmplă când există neconcordanțe între dreptul intern și cel internațional? Răspunsul îl găsim în art. 20. alin. 2 din Constituție:

”Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”

Cine dintre cele două acte legale (Convenția de la Oviedo și legea nr. 55/2020 – mă refer în mod special la art. 13 din aceasta) conține dispoziții mai favorabile? Este evident că Convenția de la Oviedo. Convenția de la Oviedo protejează demnitatea și identitatea ființei umane. Legea 55/2020 dimpotrivă le lezează.

Convenția de la Oviedo pune interesul și binele ființei umane deasupra interesului unic al societății sau al științei. Legea 55/2020 inversează lucrurile, considerând că este acceptabil să zdrobească individul sub povara copleșitoare a interesului unic al societății.

Convenția de la Oviedo respectă libertatea de alegere a persoanei cu privire la intervențiile care vizează sănătatea sa. Legea 55/2020 dimpotrivă ia libertatea de alegere a omului și o transformă în obligație, creând astfel un precedent foarte periculos care poate duce la instalarea unui regim dictatorial de natură nazisto-medicală, în care ființa umană ajunge un rob dependent de interesele meschine ale altora, care pot să-i afecteze foarte grav sănătatea, mergând chiar până la deces.

Ce obligații are România?

”Art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern: (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu buna-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”

De ce fel de bună credință poate fi vorba atunci când atentezi asupra dreptului garantat la ocrotirea sănătății prin implementarea unor măsuri care contravin Codului de la Nurenberg și duc spre implementarea unui regim dictatorial de natură nazisto-medicală?

Și de ce fel de îndeplinirea întocmai obligațiilor asumate poate fi vorba atunci când adopți legi care contravin în mod fățiș cu acele obligații?

Principiile de ocrotire a demnității, identității și a sănătății omului stabilite, cu caracter imperativ, potrivit Convenției de la Oviedo nu se negociază.

În absența acestora dreptul la ocrotirea sănătății, garantat potrivit art. 34 din Constituție, devine golit de conținut, ajungând pe terenul iluzoriului.

O intervenție în domeniul sănătății unui om nu se poate efectua decât dacă persoana vizată își dă consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Orice altă alternativă este inacceptabilă din punct de vedere moral. Sănătatea nu se poate câștiga și nici nu se poate ocroti atunci când omul este obligat să ia decizii cu pistolul la tâmplă!

Or atâta timp cât argumentele pe care le-am prezentat în excepția mea de neconstituționalitate rămân în picioare nu se poate impune decât o singură concluzie: acestea rămân valide. Rămân acestea în picioare? Cu siguranță! De ce? Pentru că marea majoritate a argumentelor mele nu au primit niciun răspuns din partea instanței. Or cu argumentele lucrurile stau la fel ca și cu soldații. Atâta timp cât soldații armatei adverse rămân pe poziție și refuză să se predea nu poți nicidecum să clamezi victoria! Lupta pe câmpul de bătălie este câștigată abia atunci când cade sau se predă și ultimul soldat. Iar în cadrul unui proces civil aceasta se câștigă abia atunci când cade și ultimul argument al părții adverse.

De ce nu se negociază principiile Convenției de la Oviedo? Pur și simplu pentru că negocierea s-ar face cu nazismul (mai concret, cu nazismul de natură medicală). Or cine, în afară naziștilor, și-ar permite să negocieze cu naziștii? Naziștii întotdeauna vor găsi limbă comună cu naziștii, nu-i așa?! Cine însă în afară de aceștia și-ar permite să negocieze cu nazismul medical? Ar mai fi câteva categorii de persoane:

1. Iudele. Iudele sunt întotdeauna, pentru cei 30 de arginți, să-și vândă și mama, și tata, și chiar pe proprii lor copii pentru niște avantaje materiale temporare. Aduc aminte însă că – fie că o vedem, fie că nu o vedem – există întotdeauna o funie legată de cei 30 de arginți. O funie care – mai devreme sau mai târziu – va ajunge în jurul gâtului iudei trădătoare (așa a sfârșit Iuda, trădătorul lui Isus Hristos).

2. Fricoșii. Fricoșii au mintea constipată de prea multă frică și sunt gata să negocieze cu toții, chiar și cu naziștii medicali. Nu degeaba fricoșii sunt trecuți în fruntea listei acelor care vor arde în flăcările iadului (vezi Apoc. 21:8).

3. Negustorii. Sunt unii negustori pe fața acestui pământ – care activează la nivel transfrontalier prin intermediul unor fonduri de investiții, concerne bancare, companii farmaceutice, companii informatice, etc - care nu recunosc niciun alt dumnezeu în afară de dumnezeul banului. Aceștia au de câștigat extrem de mulți bani din comerțul cu sufletele oamenilor. Nazismul medical le-ar oferi ocazia unor profituri de-a dreptul amețitoare. Apocalipsa vorbește profetic despre aceștia în capitolul 18.

Toți cei menționați puțin mai sus sunt întotdeauna gata să negocieze cu naziștii. Însă de ce ar face acel lucru un om normal care nu este nici nazist, nici o iudă trădătoare, nici fricos, nici negustor de sufletele oamenilor?!

Argumentele neatacate își păstrează valabilitate

Într-o dezbatere contradictorie este imperios necesar ca mai întâi să dărâmi argumentele părții pe care ți-ai propus să o contrazici și abia după aceea, în locul argumentele dărâmate ale părții adverse, poți să vii cu propriile argumente.

Excepția mea de neconstituționalitate se bazează pe o serie întreagă de argumente (cu trimitere la Constituție, Convenția de la Oviedo, Codul de la Nurenberg, Biblie, stilul de viață sănătos, istorie, etc). Atâta timp cât aceste argumente nu sunt atacate și dovedite ca fiind netemeinice, acestea își păstrează – până la proba contrarie – validitatea.

Al doilea argument al instanței

”Purtarea măștii este un mod de protejare a celor care vin în contact cu o persoană posibil infectată, astfel că ea constituie o măsură justificativă și necesară pentru protejarea dreptului la viață și la sănătate al persoanelor.”

1. Protejarea dreptului la viață și sănătate al persoanelor este desigur un scop cât se poate de nobil și necesar. Însă protejarea aceasta nu se poate baza pe minciuni și nici pe afirmații care nu au nicio acoperire în planul dovezilor și al probelor. Există un citat care este atribuit lui Joseph Goebbels:

”If you repeat a lie often enough, people will believe it, and you will even come to believe it yourself.”

Joseph Goebbels nu a avut dreptate. Oricât de multe ori nu ai repeta o minciună, aceasta nu se va transforma niciodată în adevăr. S-ar putea însă într-o campanie intensă de propagandă, să reușești să speli pe creier o masă mare de oameni. Însă nu vei reuși niciodată să-i amăgești pe absolut toți oamenii. Minciuna va cădea – mai devreme sau mai târziu – în mod inevitabil. Iar adevărul va străluci mai luminos ca niciodată.

2. Rolul protector al ”măștii” (rămâne de stabilit ce are în vedere instanța prin acest termen, încă nu am primit niciun răspuns la întrebările mele) mai trebuie încă dovedit, nu doar clamat. Aștept în continuare răspuns la întrebările mele. Când le voi primi?!

3. Termenul de ”posibil infectat” este o ficțiune (o găselniță diabolic de ingenioasă care a reușit să trimită pe tobogan, la vale, statul de drept) care nu are corespondent în realitate. În realitate sunt doar oameni sănătoși (de care nu ai nevoie să te protejezi) și oameni infectați (pe aceștia din urmă îi pui în carantină, nu-i lași să zburde printre oamenii sănătoși cu o cârpă infectă pe fața lor, prin care virușii trec la fel de ușor precum trece vulpea prin codrul des, contribuind astfel pe de-o parte la îmbolnăvirea celor care poartă o cârpa infectă pe față (expunându-se astfel la riscurile de îmbolnăvire și efectele adverse ale măștii), iar pe de altă parte la răspândirea virușilor către persoanele cu care intră în contact persoana infectată). Este oare ”justificat și necesar” să manipulezi utilizând ficțiuni care nu au corespondent în realitate?!

4. Purtarea măștii reprezintă, poate contraintuitiv pentru unii care refuză să-și scoată mintea din stare de repaus, de fapt o modalitate de răspândire a virușilor și nu de restrângere. Să mă explic. Ce ar face o persoană, rezonabilă și responsabilă sau una care se teme de reacția și oprobriul celorlalți, în situația în care ar prezenta simptomatologia infectării cu Sars-Cov-2 dacă purtarea măștii nu ar fi o opțiune? În mod normal, ar sta în ”banca sa”, adică ar lua o serie de măsuri care să pună o distanță între sine și alți oameni pe care ar putea să-i infecteze la intrarea în contact (colegi de muncă, călători în transportul în comun, alte persoane care se află în același spațiu închis).

Însă pentru că persoanei infectate i se oferă o opțiune care îl deculpabilizează de responsabilitatea morală, aceasta consideră că este în regulă să se miște, fără nicio reținere, în prezența altor oameni deoarece consideră că prin purtarea ”măștii de protecție” își îndeplinește cu vârf și îndesat obligația morală de a-i proteja pe ceilalți de răspândirea virușilor. Cum stau lucrurile însă în realitate? Oricât de sinceră nu ar fi persoana infectată, adevărul este că virușii trec cu ușurință atât direct prin intermediul măștii, cât și pe dedesubtul acesteia, cu rezultatul cât se poate de previzibil că persoana va contribui astfel, în neștire, la răspândirea virușilor. Punct ochit, punct lovit! Nu exact acest lucru s-a urmărit?! Mai mulți bolnavi, mai mulți morți, mai multă frică, mai multă paranoia – punând presiune asupra oamenilor poți să de-i determini mult mai ușor să renunțe la ceea ce vrei să lei iei.

Este oare ”justificat și necesar” să răspândești virușii sub pretextul manipulator și ipocrit că te-ar preocupă exact inversul?!

5. Purtarea măștii (mai ales atunci când aceasta este impusă) reprezintă o formă ”mascată” (observați ironia!) de publicitate executată în favoarea propagandei pornografice a fricii. Fiecare chip este în mod practic transformat, sub acoperirea măștii, într-un panou publicitar (mobil) care prestează, culmea... în mod total gratuit(!) și de cele mai multe ori total inconștient, în sprijinul propagandei pornografice a fricii. Conform principiilor propagandei elaborate de Joseph Goebbels (eminența cenușie din spatele lui Adolf Hitler, ministrul propagandei din guvernul nazist):

• This is the secret of propaganda: Those who are to be persuaded by it should be completely immersed in the ideas of the propaganda, without ever noticing that they are being immersed in it;

• …the rank and file are usually much more primitive than we imagine. Propaganda must therefore always be essentially simple and repetitious;

• Think of the press as a great keyboard on which the government can play;

• The most brilliant propagandist technique will yield no success unless one fundamental principle is borne in mind constantly – it must confine itself to a few points and repeat them over and over.

Sursa: https://propagandaprinciples.wordpress.com/joseph-goebbels/

Se lucrează ca la carte, nu-i așa?!

De ce trebuie băgată frica în poporul român? Un popor îngenunchiat sub povara fricii poate fi manipulat să renunțe la demnitatea umană, să renunțe la drepturile și libertățile sale și, nu în ultimul rând, să renunțe la resursele și bogățiile țării.

Este ”justificat și necesar” să forțezi pe cineva să participe, prin încălcarea propriilor sale principii și a propriei sale conștiințe, la această propaganda pornografică a fricii care – nu o spun eu, o spun medicii – este un focar al bolilor?! Nu a făcut aceasta frică paranoică, care a fost impusă zi de zi asupra minților românilor prin efortul neobosit al propagandei, mai mult rău decât toți virușii luați la un loc?!

5. Purtarea obligatorie a așa numitei măști de protecție ne duce la ideea unui simbol (pe care l-aș pune în paralele cu steaua lui David purtată de evrei, la ordinul naziștilor care le construiau de zor lagărele de concentrare/gazare) prin care se transmite fiecărui cetățean, ostentativ și foarte umilitor, noțiunea că libertatea lui s-a terminat - acum nu mai este stăpân nici măcar pe propriul său chip și că s-a instalat o nouă dictatură (de factură nazisto-medicală). Dacă nu mai ești stăpân nici măcar pe propriul tău chip, atunci se pune întrebare: ”Ce ești de fapt dacă nu sclav?” Reducând oare la nivel de sclav pe cineva nu-i lezezi în mod profund demnitatea? Faptul că sclavii au fost umiliți prin purtarea (obligatorie) a unei măști pe fața lor este un fapt istoric bine cunoscut. Este ”justificat și necesar” să umilești și să lezezi demnitatea umană a omului?!

6. Portul așa numitei ”măști de protecție” este în mod evident o intervenție în domeniul sănătății deoarece aceasta comportă o serie întreagă de riscuri:

1. reduce gradul de oxigenare al organismului (amintesc că dezvoltarea cancerului este favorizată de un mediu redus în oxigen);

2. ridică în același timp concentrația de bioxid de carbon în sânge, cu efect negativ asupra organismului uman și al sistemului său imunitar, bioxidul de carbon având un efect negativ, otrăvitor, asupra corpului uman;

3. cauzează alergii pe față;

4. agravează problemele dentare și gingivale;

5. poate cauza infecții bacteriene în cavitatea bucală;

6. contribuie la ridarea feții;

7. creștere riscul de boli respiratorii;

8. creează un disconfort psiho-emoțional puternic care lezează profund, prin aspectul de botniță, demnitatea umană;

9. creează un climat de frică atât la nivelul individului, cât mai ales la nivelul societății, care nu poate decât să contribuie la răspândirea și mai mare a bolilor. De ce? Cu riscul de a mă repeta. FRICA ESTE FOCARUL BOLILOR.

În afara de riscurile deja cunoscute mai rămâne să aflăm care sunt și riscurile necunoscute încă. Câte cancere, câte boli autoimune, câte alte boli vor rezulta ca rezultat al inhalării a fel de fel de toxine conținute în fel de fel de măști care au stat lipite timp îndelungat pe fețele oamenilor? Rămâne să aflăm în viitor... dacă vom afla vreo dată. Răspunsul la unele întrebări s-ar putea să-l aflăm doar la judecata de apoi.

Este ”justificat și necesar” să obligi pe cineva să-și asume în mod forțat niște riscuri care pot să-i afecteze sănătatea... mai ales în situația în care cel care obligă își asumă doar beneficiile obligării (din comerțul cu măști), nu însă și responsabilitatea bolilor care ar putea rezulta ca urmare a purtării acelor măști?!

7. Cum poți justifica ceva ce poluează la greu mediul înconjurător (zeci și chiar poate sute de ani)? Câte cancere și fel de fel de alte boli vor rezulta din toxinele măștilor de ”protecție” care vor ajunge în interiorul organismului uman, pe calea respirației, a apei sau a consumului de alimente (precum peștele), doar Dumnezeu știe. Este oare ”justificat și necesar” să joci ruleta rusească cu viața ta și a urmașilor tăi?!

8. Este ”justificat și necesar” să pui într-un real pericol viața și sănătatea copiilor și a adolescenților din partea traficanților de carne vie pentru care masca pe față este precum un balon de oxigen (le permite să-și ascundă identitatea ziua în amiaza mare)?

9. Decizia de a purta o mască trebuie să rămână la latitudinea individului, bazându-se exclusiv pe consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei vizate de această intervenție în domeniul sănătății sale. Orice altă alternativă nu are nicio justificare, constituind o încălcare a dreptului garantat la ocrotirea sănătății (interpretat corect prin prisma dispozițiilor Convenției de la Oviedo și a Codului de la Nurenberg).

10. Nazismul medical - care se bazează pe constrângere și pe vicierea consimțământului liber și în cunoștință de cauză - nu a fost, nu este și nu va fi niciodată nici justificat, nici necesar. Un pom rău nu va aduce niciodată roade bune!!!

Sfârșitul opiniei instanței

”Cu luare în considerare a aspectelor menționate, instanța opinează în sensul că nu se aduce atingere drepturilor pretins a fi încălcate prin instituirea, pe perioada în care a fost declarată starea de alertă, obligativității purtării măștii în spații închise, astfel că excepția invocată nu este întemeiată în opinia instanței.”

Spații închise? Textul art. 13 lit. a) a Legii nr. 55/2020 nu mai conține cuvântul ”închise”, ca urmare a modificărilor survenite prin adoptarea OUG nr. 192/2020.

OUG nr. 192/2020 a fost între timp atacată la CCR. Prin decizia nr. 50 din 15.02.2022, publicată în M.O. nr. 291/25.03.2022, CCR a adoptat următoarea dispoziție:

”Admite excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020

pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și

combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, în ansamblu, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.”

Efectele deciziei? Potrivit art. 147 alin. (1) lit. c) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Aceasta înseamnă că dispozițiile art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020 sunt în acest moment suspendate de drept. Și nici nu se va reveni automat la textul vechi al art. 13 din legea nr. 55/2020 (deoarece acel text vechi a încetat să mai existe în momentul când s-a adoptat textul nou). Și – îmi permită să adaug eu, deși încă nu au trecut încă cele 45 de zile, totuși având în vedere motivul care a dus la acceptarea excepției de neconstituționalitate (avizul Consiliului Legislativ a fost primit la guvern cu întârziere, adică după ce O.U.G. a fost publicată în M.O.) - art. 13 lit. a) din legea nr. 55/2020, din punct de vedere faptic, nu mai are cum să mai producă vreodată efecte juridice. De ce? Guvernul nu dispune de o corabie care să-i permită să călătorească înapoi în timp pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În concluzie: în dreptul art. 13 din legea nr. 55/2020 s-a creat un vid legislativ. Ceea ce a înseamnă că a dispărut total orice bază legală pentru menținerea vreunei amenzi legate de purtarea obligatorie a așa numitei măști de protecție.

Luând în considerare cele menționate mai sus, vă solicit să anulați procesul-verbal de contravenție în baza căruia am fost amendat de către cei 2 polițiști pe care i-am chemat în judecată.