Povestea zilei de toamnă - veverița

Salutări, copilași! Sunt eu cel mai mic autor și o vă scriu despre o zi de toamnă petrecută distractiv cu Roșcovana (veverița – prietena mea, de la care am învățat să-mi adun și eu provizii de nuci pentru iarnă).

Mergem în parc cu mama și iată ce décor am găsit făcut din castane, bețișoare și frunze de culori galbene, verzi și movurii.

Ne-am plimbat prin locul de joacă și ne uitam după castane, când deodată dintr-o pădurice după niște statui a ieșit o veveriță rocovană, care strângea și mânca nucuțe.

Am fugit după ea încercând să-i fac multe fotografii, dar ea zopăia când pe un trunchi de copac, când pe o ramură și iată am reușit să-i fac o poză în timp își îngropa nuca în pământ. Coada Rocovanei stă în sus cât timp e ocupată cu săpatul ascunzătorii pentru nucă.

Apoi repede fugea în nuc să-și găsească o alta nouă și cum o apuca se grăbea, în brăduț se urca și imediat o ronzăia.

Ronțăitul nucii era tare vesel…

Am mers puțin mai departe, când veverița țop, țop făcea salturi grațioase și chiar s-a urcat într-un copac din apropierea mea și m-a lăsat să-i fac multe fotografii înainte de a o zbughi.

A fost o zi de toamnă foarte frumoasă și amintirea ei am relatat-o în această poveste.