Păstrarea fructelor în sezonul rece

Pentru a avea fructe proaspete și în timpul sezonului rece este necesar să respectăm câteva condiții de păstrare. Merele, perele, strugurii, gutuile și nucile se pot păstra în camere amenajate cu rafturi din lemn sau în lădițe. Pentru fiecare dintre fructele deja amintite voi face o prezentare a modalității în care pot fi păstrate cât mai mult timp în lunile de iarnă, pentru a ne bucura cât mai mult de beneficiile pe care le putem avea consumându-le.

Merele

Se recomandă păstrarea merelor care se coc târziu, cu pulpă tare. Înainte de ambalare, merele se aleg, cele stricate sau bătute se dau deoparte și se păstrează numai fructele sănătoase. Se pun în lădițe, de 10 – 15 kg, căptușite cu hârtie de ambalaj. Merele se așează în straturi separate prin acoperirea fiecărui strat de fructe cu hârtie de ambalaj peste care se pun 3 cm de talaș (adică: mere, hârtie, talaș și tot așa până se umple lădiță). Lădițele se depozitează în cămări bine aerisite, fără umezeală și variații mari de temperatură.

Perele

Doar soiurile târzii se recoltează pentru păstrare în timpul rece. Se învelește fiecare fruct în hârtie și se așează în lădițe. Se depozitează la fel ca merele.

Strugurii

Se pot păstra vreme îndelungată în ppoduri, în camere neîncălzite, în pivniță sau în cămară. Soiurile care se păstrează mai bine sunt: Hamburg, Napoleon, Afuz -Ali, Tămâioasă și altele. Se aleg struguri bine copți, cu ciochinele întreg șu cu boabele întregi, neafectate. Pentru struguri există mai multe modalități de păstrare în stare naturală, anume:

• Așezate pe rafturi, ciorchine lângă ciochine, cu bobele răsfirate pentru a permite o bună aerisire. Rafturile se acoperă în prealabil cu un strat de paie de secară, care înlesnesc circulația aerului pe sub struguri.

• O altă metodă: sistemul de uscare a ciochinilor prin înșirarea acestora pe sârme sau sfori bine întinse, în poduri, lăsând între sfori sau sârme spațiu care să permită controlarea strugurilor. Astfel se pot păstra strugurii timp de 2 - 3 luni, însă au dejavantajul stafidirii.

• Nu în ultimul rând, îmi aduc aminte de motoda de păstrare a strugurilor pe timpul iernei pe care am auzit-o de la un fermier austriac: acesta recomanda băgarea codiței fiecărui ciorchine de struguri într-un cartof mic. După care ciorcinii se înșiră pe sfoară. În felul acesta strugurile va avea sevă din care să se alimenteze pe termen lung, păstrându-se astfel în stare proaspătă.

Gutuile

Se păstrează coapte, așezate pe rafturi, una lângă alta, la distanță de 2-3 cm.

Nucile

Îmi amintesc cu plăcere cu depozitau bunicii mei nucile, după ce li se îndepărta stratul de coajă verde. Nucile erau lăsate la soare în zilele însorite de toamnă pentru ca apoi iarna să fie păstate în lădițe în camere fără umezeală pentru a nu se mucegăi.