Mai nou însă, restaurantele sunt cele care se ocupă de astfel de evenimente.
Așadar să încep prin a vă aminti că nu există fata care să nu-și dorească să îmbrace rochie de mireasă, însă nu îmbrăcatul unei rochii este cea ce contează, ci implicațiile ce decurg din actul legământului de nuntă.
Da, cu siguranță veți spune că astea sunt subiecte tabu și …
Ei bine, am să-mi i-au treaba în serios și am să vă prezint totul printr-o povestioară plină de tâlc.
Un gospodar și-a chemat feciorii și le-a zis:
“Tinerii mei dragi, vreau să vă căsătoriți, astfel încât să văd pe cei mici ai voștri înainte ca să mor.”
Și fii lui i-au răspuns:
“- Dă-ne binecuvântarea ta.
Cu cine vrei să ne căsătorim?
Fiecare din voi trebuie să se pregătească serios și să-și îngrijească stupii și să-și păzească grădina cu legume și livada de nuci. Să iasă fiecare din voi la treieratul grânelor și la adunatul snopilor ca să vadă ce fată e mai harnică și să se uite cu băgare de seamă la caracterul fetei pe care urmează să și-o aleagă. Să nu faceți ca-n poveștile cu prințesa broască sau prințul broscoi ori altele, căci mai bine să vă trăiți viața frumos cu aceea pe care urmați să vi-o luați decât să vă lăsați păcăliți de lucruri ireale!”
Așa că fii i-au mulțumit tatălui lor pentru sfat și au plecat fiecare la peticul de livadă și de grădină ce le-a fost dat spre îngrijire, căci tatăl le dăduse fiecăruia din ei la fel de mult pământ ca moștenire. Fiecare din ei și-a luat o sapă și au ieșit la lucru în livada cu nuci, unde și-au scos trăistuțele cu merinde pregătite de mama lor și după ce au măsurat cu privirea ce era de făcut și-au zis că se vor apuca de treabă.
Văzând ei că e mult de lucrat, s-au gândit și le-a venit o idee. Hai să chemăm fetele satului aici și să vedem cum ar lucra ele în gădinile noastre; așa vom putea selecta dintre ele pe cele care se arată iscusite la toate câte sunt de făcut.
Cel mai mare fiu a zis că și-o va alege pe cea care se va dovedi pasionată de îngrijitul răsadurilor de roșii, de castraveți, de ceapă, de ardei și de morcovi. Zis și făcut a doua zi a organizat o zi de lucru în grădină și a ales să și-o ia pe Aurica, fata vecinilor – căci era neîntrecută în treburile gospodărești.
Cel de al doilea fiu dorea să vadă care dintre fete e mai pricepută la comercializarea merelor, al prunelor sau al legumelor; așa că și-a ales-o pe fiica unui comerciant din sat.
Dar cel mai tânăr fecior și-a luat sapa și s-a apucat de treabă fără să spună nici un cuvânt. A lucrat mai întâi în straturile de plante aromatice, căci lui îi plăceau tare ciorbele cu leuștean și mâncărica de cartofi cu mărar și usturoi; apoi și-a făcut timp să meargă la treieratul grânelor așa cum a spus bătrânul său tată, căci acolo se adunau toate fecioarele satului la strâns de paie pentru făcut de chilpici pentru case sau la adunat de spice rămase în urma treierării orzului, al ovăzului sau al lanurilor de hrișcă.
Așa se face că deși era arșița în toi unele fete se descurcau binișor cu adunatul snopilor de ovăz, însă cel mai mult i-a plăcut de o fată, care nu era doar inimoasă la treabă, ci și foarte inteligentă în tot ce făcea, însă când s-a apropiat de ea să vadă cine era a recunoscut-o, căci că era fata celui mai sărac om din sat.
S-a apropiat de ea și i-a zis:
“- Maricico, vino mâine și lucrează în livada mea cu nuci și cu fructe de pădure!”
Fata i-a spus: “Care mi-e plata!
Băiatul i-a răspuns: “Vei fi plătită după cum te vei îngriji de livada mea!?” A doua zi dimineață, fata se afla deja la lucru în grădină, iar când Aurel s-a trezit a putut vedea că nu doar treburile din livadă erau în atenția fetei, ci și persoana lui, acesta s-a bucurat…
Fata își adusese în trăistuța ei câteva plăcinte cu legume, pe care le-a împărțit cu plăcere și tânărului nostru.
Într-o zi gospodarul i-a chemat pe fii și a zis: “Aș vrea să văd care dintre alesele voastre este cea mai pricepută la pregătit o tartă cu fructe; așadar fiecare dintre ele să-mi facă câte o tartă, până mâine dimineață.”
Fii și-au salutat tatăl și au ieșit. Fiecare a anunțat pe aleasa lui, că trebuia să facă tatălui o tartă cu fructe. Cel de-al treilea băiat a mers acasă și i-a spus Maricicăi, care tocmai venise la lucru, împreună cu sora ei mai mică; căci așa obișnuia să facă pe oriunde se tocmea la lucru.
-De ce dorește tatăl tău să-i pregătesc o tartă cu fructe, Aurele?
- Rămâne de văzut.
Aurel s-a sculat în următoarea dimineață și pe pragul casei a găsit un coș frumos împletit din nuiele de răchită, în care era împachetată o tartă mare cu zmeură, frăguțe și mure, acoperită frumos cu un prosop alb, brodat cu flori de măceș. Aurel era încântat. A luat coșul cu tarta împodobită cu multe fructe de pădure și i-a dus-o tatălui lui. Tatăl lui tocmai primea tartele aduse de ceilalți fii ai săi. Când cel mai mare a arătat tarta din caise pe care o adusese tatălui său, acesta a gustat o bucățică și a spus:
“ - Aceasta tartă din caise este potrivită când merg la pădure după lemne pentru foc, căci e așa de savuroasă, că face mai cu spor tăiatul lemnelor.”
Cel mijlociu i-a adus tatălui o tartă cu brânză dulce și stafide aurii, iar bătrânul după ce a gustat-o a zis că aceasta este bună pentru servit oaspeții la o serată.
Cât despe tarta cu fructe de pădure adusă de Aurel, gospodarul a spus cu apreciere că nu mai degustase o tartă atât de mare, de plină de frăguțe, de zmeură și de mure…
Arăta tare bine căci era lucrată pe margine cu o împletitură frumoasă din aluat, foarte bun la gust, așa încât bătrânul gospodar a zis că tarta cu fructe de pădure era bună pentru micul dejun din fiecare dimineață.
Bătrănul gospodar a făcut cele trei nunți în livada de nuci și de pruni: cel mai mare fiu s-a căsătorit cu fiica vecinilor, mijlociul cu fata comerciantului, iar Aurel cu Maricica, cea mai săracă fata din sat, dar hărnicia. Priceperea ei și vorba-i înțeleaptă au făcut să aibă un trai fericit și îmbelșugat alături de Aurel!!
Comentarii