Mărturia unui rugbist

I-am pus săptămâna trecută 5 întrebări verişorului meu, Romeo, care a făcut rugby în Bucureşti când era adolescent.

Voi preciza întrebările şi răspunsul lui pentru a vedea sportul din perspectica unui practicant al rugby-ului:

„ - Romeo, ce a însemnat pentru tine rugby-ul?

- Ce presupune un campionat de rugby?

- Aveai un regim alimentar special pentru a putea fi în formă? Dacă da, care era?

- Câte ore de antrenament aveai şi în ce constau acestea?

- Consideri că este benefic pentru sănătate practicarea acestui sport?

- Ana, mulţumesc pentru rugămintea de a răspunde acestor întrebări, pentru că mi-a readus în suflet foarte multe amintiri frumoase din perioada aceea.

Am început rugby-ul când aveam aproape 14 ani dintr-un motiv simplu: majoritatea prietenilor mei practicau deja acest sport, aşa că am fost atras repede de ideea unui sport de echipă în compania lor. Antrenamentele aveau loc de trei ori pe săptămână, cu o durata a şedinţei de aproximativ două ore şi jumătate. Sesiunea de antrenament începea cu încălzire uşoară, urmată de pregătirea fizică: alergare, flotări, genoflexiuni, fandări, exerciţii în pereche. Urma partea de pregire tactică, separat pentru pachetul de înaintare şi pentru linia de trei sferturi, iar ultima parte era reprezentată de un joc în urma împărţirii în doua echipe (îmi aduc aminte în special de antrenamentele şi jocurile pe zăpadă). Sâmbăta sau duminica aveau loc meciurile (unul sau mai multe în cazul unui mini turneu).

Alimentaţia, odihna, abstinenţa de la fumat şi de la consumul de alcool sau alte băuturi nocive sănătăţii sunt foarte importante când faci sport de performanţă şi nu numai. Aveam un program zilnic inclusiv pentru orele de masă şi de odihnă, iar dieta era bogată în vitamine şi minerale datorită consumului de fructe proaspete, nuci, migdale, caju, seminţe de dovleac, peşte şi carne de pasăre din ograda bunicilor.

Una din particularităţile rugby-ului este că, în afara pregătirii în sala de forţa (deşi aveam acces şi atunci la acest gen de pregătire, eram destul de mici pentru asta), totul de desfaşoară afară indiferent de anotimp. Rugby-ul este un sport dur, în care ai foarte mult contact cu adversarul, dar care pune foarte mare preţ pe sportivitate. Simulările lipsesc cu desăvârşire.

Rugby-ul înseamnă echipă formată din 15 jucători: 8 la înaintare împărţiţi în trei linii (linia a-I-a este alcătuită din 2 jucători pilier - stâlp dreapta şi stânga şi un jucător trăgător – taloneur; linia a-II-a: 2 jucători; linia a-III-a: 2 jucători flanker – aripa de grămadă stânga şi dreapta şi un jucător la închidere), iar în linia de treisferturi 7 jucători: mijlocaşi, jucători de centru şi un fundaş).

Rugby-ului presupune o bună coordonare între coechipieri şi respectarea regulamentului de joc, pentru ca un jucător să ajungă în terenul ţintă advers pentru a înscrie un eseu prin culcarea balonului, încercare prin care se obţin 5 puncte.

Datorită acestui sport copilaria mea a fost extrem de frumoasă şi am învăţat ce înseamnă lucrul în echipă.

Practicarea sportului ajută la: formarea deprinderilor de igienă individuală şi colectivă şi la sporirea capacităţii de efort a organismului, influenţând favorabil starea de sănătate.

Recomand tuturor să-şi facă timp pentru mişcare zilnică, şi chiar participarea la lecţii de gimnastică, de înot sau rugby: aceasta va însemna vitalitate pentru trup. Sunt lecţii importante de o valoare incomensurabilă şi de neuitat.

Îmi vor rămâne viu întipărite în memorie: emoţia de dinaintea meciurilor, zgomotul crampoanelor pe asfalt până la gazon şi intensitatea meciurilor în compania colegilor mei de rugby. ”