Domnul Scoci și gumele cu fructe – povestire pentru copii

Povestea începe când mi se rupe gentuța cu jucării, unde aveam și gumele de șters cu formă de fructe și ce să mă fac?!

Am întrebat pe un băiețel cu care mă jucam, dacă este scoci pe undeva.

El m-a dus la biroul mamei lui, de unde a tras un sertar și mi-a înmânat un rol cu scoci.

A dezlipit câteva bucățele de pe margine și a spus:

- Eh, scoci lipicios!

A mototolit bucățelele împreună și le-a lipit pe marginea biroului, apoi mi-a dat și mie o bucățică mai mică ca să-mi repar gentuța.

Când a luat scociul din nou de pe masă, mi-a venit o idee de joc, anume: Dl. Scoci a devenit atunci în joaca mea chiar băiețelul cu scociul.

Domnul Scoci alerga după mine și încerca să lipească o bucată de scoci pe hăinuța mea. Ajung în ușa de la intrare și sar afară peste prag, iar dl. Scoci rămâne într-un scaun bosumflat cu scociul pe deget.

Lasă scaunul, ia un scuter și mă fugărește în toată curtea.

Mare goană prin curte, nimic nu ne-a putut opri decât o tufă cu fructe de pădure, mai exact o tufă cu niște mure mari cum nu mai văzusem nicăieri până atunci. Tufa se înălțase deasupra gardului de beton, ce despărțea curtea de cea a vecinilor.

Dl. Scoci se cocoța pe gard și încerca să ajungă la mure mari și coapte.

Drăguț din partea lui că a împărțit cu mine câteva mure apetisante, iar apoi când mama a sosit ne-am pornit spre casă, dar nu înainte de a-mi lua rămas bun de la dl. Scoci și de a-i mulțumi pentru mure și pentru joaca copioasă.