Chimenul și chimionul - beneficii, utilizări și proprietăți

Deși chimenul și chimionul sunt cunoscute încă din vremurile străvechi și sunt folosite pentru numeroasele lor beneficii, mai ales în cazul bolilor de stomac, acestea nu trebuie să fie cofundate, deoarece sunt plante distincte, așa că mi-am propus aici să menționez diferențele dintre ele pentru a le putea deosebi pe viitor.

Chimenul

Chimenul (Carum carvi – plantă mediteraneană, în Moldova este numită „secărică”, crește pe solurile bogate în humus, cu apa freatică mai la suprafață) este o plantă aromată, cunoscută din antichitate, dar care a fost cultivată mult mai târziu.

Forma de cultură este asemănătoare cu cea sălbatică, însă diferența dintre cele două este dată de bogăția inflorescenței care produce semințe mai multe, dar și de fructele mai mici care au un conținut mai mare de ulei eteric.

Răspândit în Europa (mai ales nordul continentului, în Olanda) și în vestul Asiei.

Chimenul este o plantă de doi ani, fructifică în al doilea an de vegetație, așadar poate fi cultivat sub o plantă protectoare pentru ca terenul să fie folosit mai rațional.

Rădăcina chimenului este îngroșată, fuziformă, ramificată și de culoare alburie. Întreaga plantă, dar mai ales fructele, prezintă o aromă specifică.

Tulpina este dreaptă, cilindrică, fără perișori pe suprafața ei, de culoare verzuie cu numeroase ramificații și înaltă de cca 60 – 65 cm.

Frunzele nu au perișori și sunt lobate, cu lobi fini liniari, dispuse altern, cele inferioare lung pețiolate, asemănătoare frunzelor de anason și coriandru.

Inflorescența, asemănătoare ca formă cu o umbreluță, este o umbelă compusă din numeroase flori mici, albe sau roșiatice.

Florile situate în mijlocul umbelei sunt adesea sterile, chimenul local neameliorat.

Florile chimenului sunt protandre (organele reproducătoare mascule ajung la maturitate înaintea celor femele), determinând fenomenul de alogamie (fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie).

Fructele (Fructus Carvi) sunt compuse din două semințe de formă ovaloidă, prevăzute cu cinci creste longitudinale; au culoare cenușie – cafenie, miros plăcut și gust înțepător.

Utilizări ale chimenului

1. Preparate culinare! Frunzele tinere de chimen se folosesc la salate, iar rădăcinile pot înlocui rădăcinile de pătrunjel la pregătirea supelor și mâncărurilor. În casă, din fructe se prepară supe dietetice care stimulează activitatea tuturor glandelor tubului digestiv. Cu fructele de chimen se condimentează diferite alimente în industria alimentară (condimentarea brânzeturilor, chiar și a brânzei de soia – tofu, a cărnii etc.) și de panificație.
2. Ceai din fructe de chimen! Din fructele chimenului se fac ceaiuri care sunt folosite pentru afecțiunile traheo - branhice, căci acestea intră în componența speciilor pectorale. Terapeutic, fructele măcinate, 1-2 g pe zi, se recomandă câte o cană (200 – 250 ml) înaintea meselor principale în tratarea anorexiilor (lipsa poftei de mâncare), de tulburări digestive însoțite de balonări, mai ales la sugari (pentru calmarea colicilor) și pentru a mări secreția de lapte la mamele care alăptează.
3. Obținerea de ulei eteric și a uleiului gras de chimen! Fructele chimenului au conținut de uleiuri, proteine, celuloză, așadar sunt folosite la extragerea uleiului eteric (care conține: carvon 60 – 85%, limonenul – o hidrocarbură ciclică și alte hidrocarburi ciclice) și a altor uleiuri. Pentru obținerea uleiului eteric este necesară procedura de izolare a materiei prime prin antrenarea cu vapori de apă, iar pentru extragerea uleiului gras se presează masa vegetală a chimenului, care rămâne după distilare.
4. Fabricarea de săpunuri! Din uleiul gras obținut din chimen se prepară săpunuri fine de toaletă.
5. Hrană pentru animale! Turtele rezultate în urma extragerii uleiului de chimen, conținând cantități însemnate de proteină și hidrați de carbon, se folosesc pentru hrana animalelor.
6. Fabricarea medicamentelor! Datorită uleiului eteric pe care chimenul îl conține, această plantă este folosită și în industria farmaceutică – căci uleiul eteric are acțiune stomahică, spasmolitică, galactogogă, ușor bacteriană și stimulează secreția bronhică.
7. Aromatizarea anumitor produse! Uleiul eteric al chimenului se folosește industrial pentru aromatizarea unor băuturi alcoolice, a gumei de mestecat și pentru altele.

Precauții în folosirea chimenului

Persoanele care suferă de epilepsie, dar și cele care au alergie la chimen nu trebuie să folosească chimen sau produse care conțin chimen.

Chimionul

Chimionul (Cuminum cyminum, în engleză „cumin”) este o plantă originară din Asia de la care se folosesc fructele și semințele.

Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului.

Iubitorii de mirodenii utilizează chimionul pe post de condiment mai mult în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba și nordul Mexicului.

Spre deosebire de chimen care are nevoi de climă mai umedă și răcoroasă, chimionul crește în zone cu temperaturi calde.

Chimionul este folosit în special pentru ceaiuri, însă în comerț putem găsiși chimion sub formă de semințe sau chimion măcinat.

Beneficii aduse de consumul de chimion

1. Înlătură indigestia! La fel ca și chimenul, semințele de chimion au efecte relaxante pentru durerile de stomac, echilibrând metabolismul: în cazul în care suferiți de diaree sau constipație consumați de două ori pe zi iaurt amestecat cu 2 lingurițe de chimion măcinat. Nu uitați să consumați apă pentru a preveni deshidratarea organismului atunci când treceți prin oricare dintre probleme ale stomacului precizate deja. Disconfortul provocat de tulburările digestive vor fi înlăturate și vă veți simți iarăși bine.
2. Ceaiuri pentru calmarea colicilor! Semințele de chimion, alături de alte plante, intră în componența ceaiurilor benefice pentru problemele digestive ale sugarilor.
3. Alungă oboseala! Mâncărurile din linte verde sau linte roșie condimentate cu chimion negru, coriandru și câteva boabe de piper roșu, verde, negru sau piper mozaic sunt benefice pentru aportul nutritiv și aroma pe care o dau acestora și au propritatea de a revigora organismul, alungând starea de oboseală.
4. Reconfortant pentru femeile însărcinate! Femeile în primul trimestru de sarcină pot avea stări de greață, iar ceaiul de chimion le este benefic acestora atât pentru diminuarea acestor stări, dar și în faza finală a sarcini când trebuie să nască copilul consumul de chimion ajută la declanșarea nașterii. De remarcat este și efectul de sporire a lactației la femeile care alăptează; de preferat pentru aceasta este consumul, înainte de culcare, al amestecului de lapte calduț cu o linguriță chimion măcinat și puțin zahăr. Pentru sporirea aromei se pot folosi și bețe de vanilie.
5. Puternic afrodisiac! Pentru femei chimionul negru este benefic în reglarea menstruațiilor întârziate, iar pentru bărbați extern: în caz de inflamare a testiculelor (se folosesc cataplasme cu aplicație locală), iar intern ajută la mărirea libidoului sexual.
6. Îngrijirea pielii cu ulei de chimion! Uleiul de chimionul este folosit în prepararea cosmeticelor și unguentelor, ca remediu natural pentru o gamă largă de afectiuni ale pielii: ten uscat, negi, eczeme etc.
7. Dinți fără dureri! Uleiul de chimion reduce durerile dentare: Spălați dinții cu 2-3 picături de ulei de chimion puse pe pasta de dinți de pe periuță în fiecare dimineață și seară. Această îngrijire va face datura mai frumoasă și mai sănătoasă, înlăturând disconfortul provocat de inflamațiile dentare.