Ceai din fructe exotice

0 Comentează
Share:
Datorită substanțelor active pe care citricele le conțin, fructele exotice au fost apreciate și utilizate alimentar și în scopuri terapeutice la fabricarea ceaiurilor din fructe.
 
ceai de lămâie
 
Citricile conțin antioxidanți (vitamina C, A, flavonoizi, acid citric, malic, folic, minerale, etc.) și sunt consumate de regulă proaspete sau prelucrate sub formă de băuturi răcoritoarele, suc, compot, sirop, pastă, gem, jeleu. dulceață, ceaiuri, peltea, etc.
Ca utilizare terapetică citricele sunt recomandate în:
  • afecțiuni ale aparatului cardiovascular (arterioscleroză, hipertensiune arterială, hemoragii etc.);
  • afecțiuni ale aparatului digestiv (infecții bucofaringiene, amigdalite, gingivite, stomatită, constipații, balonări, hipoaciditate, parazitoze intestinale, colici hepato-biliare, dischinezie biliară etc.);
  • afecțiuni ale aparatului urinar:
  • tratarea bolilor de piele (degerături, eczeme, furunculoză, etc.);
  • boli de nutriție (diabet, obezitate, demineralizare etc.);
  • afecțiuni reumatismale și ale sistemului nervos, precum migrena.
 
Subiectul ceaiurile – ca activitate de studiu - este unul vast nu doar datorită bogăției de informații despre plantele și fructele care intră în componența respectivelor ceaiuri, ci și datorită încărcăturii descoperirilor științifice pe domeniul nutriției și medicinei naturiste ce au fost aduse la lumină de-a lungul anilor care s-au scurs.
Ceaiurile din plante au fost cunoscute încă din timpuri străvechi, fiind folosite în scopuri terapeutice pentru îmbunătățirea și menținerea sănătății umane. Nu același lucru se poate spune și despre ceaiurile exotice, acestea ajungând să fie cunoscute și comercializate pe piața din România abia după 1990.
Ceaiurile din fructe exotice completează prin bogăția lor de nutrienți spectrul larg de remedii naturiste benefice pentru bunăstarea sănătății oamenilor.
Voi scrie aici despre cele mai des consumate ceaiuri din fructe exotce pe care le putem găsi în comerț.
 

1. Ceai de lămâie

Ceaiul de lămâie este unul din cele mai apreciate ceaiuri din fructe exotice, căci aroma sa este inegalabilă, iar beneficiile aduse pentru sănătatea organismului sunt multiple.
Lămâiul (Citrus Limon, din familia botanică Rutaceae) este originar din India, cunoscut din cărțile vedice sub numele de “nimbuka”. Arabii l-au preluat și l-au denumit “limun”, găsindu-și o a doua
patrie în partea sudică a Mediteranei, iar în Europa a pătruns abia pe la mijlocul secolului al XV-lea.
Recomandările terapeutice ale lămâiului sunt impresionante, căci de la acest fruct exotic poate fi utilizată atât pulpa fructului pentru suc (limonadă sau în combinație cu alte fructe), cât și coaja (în uz intern folosită pentru aromă la preparatea prăjiturilor sau ca fruct uscat în pliculețele din ceaiul de lămâie și extern în cosmetică, pentru prepararea uleiului esențial sau a acidului citric).
 
Consumul de ceai de lămâie este indicat în:
  • afecțiuni vasculare (varice, flebite etc.);
  • hemoragii digestive în care apar scaune cu melenă (stare patologică constând în eliminarea unui scaun cu sânge; hemoragie intestinală);
  • anemie (lămâile activează funcția leucocitară);
  • diabet (consumul de lămâi scade glicemia);
  • afecțiuni renale (litiază urică);
  • gută, tuberculoză, reumatism;
  • artritism (stare bolnăvicioasă provocată de deranjarea metabolismului din organism și care se manifestă în special prin tulburări în articulații);
  • obezitate;
  • și chiar pentru combaterea stărilor febrile atunci când suntem răciți sau gripați.
Extern - prin efectul lor antiseptic și cicatrizant - lămâile se pot utiliza în plăgi infectate, erupții și furuncule, acționând și în calmarea înțepăturilor de insecte. Tamponarea negilor și a herpesurilor cu suc de lămâie dă rezultate pozitive.
În cosmetică, astrigența sucului de lămâie îl face util în dezinfectarea porilor dilatați și eliminarea punctelor negre care apar pe tenurile grase (mască cu argilă și suc de lămâie).
Ceaiul de lămâie, folosit ca ultimă apă de spălat pe păr, dă strălucire părului și reduce sebumul în cazul părului gras.
Pentru cosmetica mâinilor, acestea se freacă cu felii de lămâie, care întăresc totodată unghiile casante. Frecarea dinților cu lămâie, cel puțin o dată pe săptămână, le redă acestora strălucirea culorii naturale și ajută la îndepărtarea tartrului.
 

2. Ceai de portocalele

Ceaiul de portocale - atunci când este pregătit și servit - aromatizează aerul din cameră și aduce o stare de confort și echilibru pentru sistemul nervos, conferind relaxarea binemeritată după o zi lungă de trudă.
Portocalele sunt fructele portocalului (Citrus aurantium, din familia botanică Rutaceae) - arbore originar din China și India, adus în Europa în perioada cruciadelor și răspândit în special în zona mediteraneeană. La fel ca lămâiul, este o specie pretențioasă în ce privește temperatura (+5°, +7° C pentru a se dezvolta, iar la înflorire are nevoie de +15, +18 ° C; îngheață la -7 ° C), solul și umiditatea.
Portocalele au multe recomandări comune cu cele ale lămâiului. Având și ele un conținut bogat de vitamina C, măresc rezistența la boli infecțioase și sunt indicate în carențe de vitamina C și ca remineralizante; benefice în boli tratarea bolilor cardiovasculare și în prevenirea cancerului.
Portocalele au efecte depurative, favorizând eliminarea de toxine din organism. Coaja, la rândul său, este tonic stomachică; așadar este utilizată în prepararea prăjiturilor (rasă și adăugată în aluaturi) sau uscată și ambalată în pliculețele de ceai de portocale, a cărui aromă este foarte apreciată în timpul iernii, când putem savura ceaiul de portocale împreună cu prăjituri făcute în casă.
 

3. Ceai de rodie

Ceaiul de rodie – plăcut la gust, având o culoare roșiatică specifică, îmbie pe oricine să-l deguste – mai ales pe cei care doresc să scape de kilogramele în plus!
Rodia (granata) este fructul rodiului (denumirea latină Punica granatum, familia Punicaceae), arbore ce poate crește până la 4 m înălțime.
Rodia are la coacere coaja roșiatică și un înveliș care adăpostește semințe îmbrăcate într-o pulpă roșiatică foarte zemoasă. Fructul de rodie este bogat în nutrienți, putând fi consumat proaspăt, în sucuri naturale și sirop (grenadină). Putem, de asemenea, să-i savurăm aroma servind o ceașcă de ceai de rodie, binevenit mai ales atunci când este frig afară și dorim să ne relaxăm la gura sobii.
Constituenții principali ai rodiei sunt: vitamine din complexul B, vitamina C și E, vitamina A lipsindu-i cu desăvârșire. Rodia conține următoarele minerale: potasiu, fier, fosfor, calciu, magneziu, cupru și zinc. De asemenea, rodia are carbofidrați în cantitate remarcabilă (16, 6 g /100 g de fructe crude), tanine, acid citric, antocianine și peletierină (alcaloid care se găsește și în coaja rădăcinilor rodiului, ajută la eliminarea paraziților intestinali).
 

4. Ceai tropical

Ceaiul tropical este un amestec de fructe exotice, cu grijă selectate pentru a spori savoarea inedită a aromelor plăcute ale acestor fructe cu proprietăți uimitor de benefice pentru sănătate. Dacă dorești să te răsfeți un pic, bea o ceașcă de ceai tropical – te vei simți mai aproape de topice!!!
Ceaiul tropil aeste bogat în substanțe nutritive. Fructele din compoziția acestui ceai sunt plăcute, ca aromă și gust. Încearcă și te vei convinge!

Bibliografie:

  • Sănătate și vindecare folosind stilul de viață edenic și remediile naturale, dr. Sorin Nicola, Ed. Texte, Dej, 2009.

  • Sănătate prin alimentație, dr. George D. Pamplona-Roger, Editura Viață și Sănătate, 2011

  • Cultura citricelor în gospodărie, dr. Mari-Ann Drobotă, Editura CERES, 1988.

  • Citricele de apartament – tehnici de cultivare, Prof. Dr. Doel Hoza, Editura Nemira, 2005.