Pojarnița, după cum este denumită popular sunătoarea (Hypericum perforatum, Familia Hypericacae), plantă ce atinge 60 de cm înălțime, se remarcă prin coloritul galben al florilor ei, dar și prin puterea de crește mai peste tot prin câmpii și dumbrăvi, pe dealurile cu iarbă deasă sau prin poienițele din păduri.

sunătoare

Calitatea ceaiul de sunătoare, a tincturilor, a cremelor sau a unguentelor este dată de păstrarea în condiții adecvate de uscare și de respectarea perioadei de recoltare a plantei. De la sunătoare se recoltează frunzele și tulpina fără partea lemnoasă și florile – Flores hyperici - în lunile iunie - iulie, dacă sunt culese mai târziu coloritul florilor devine roșiatic în timpul uscării, astfel sunătoarea își pierde din proprietăți și nu mai poate fi folosită.

Substanțe conținute de sunătoare

Sunătoarea are un conținut mare de substanțe active, precum: hiperină, flavonoizi, caroten, colină, acizi ascorbic, valerianic, nicotinic, hiperforină, etc.

 

Beneficii și utilizări ale ceaiului de sunătoarea

Datorită conținutului de hipericinei și a hiposforinei, ceaiul de sunătoare acționează ca antidepresiv (efectele sunt vizibile abia după 3 săptămâni). Este recomandat în tratamentul hepatitelor acute, în afecțiuni ale stomacului (ulcer gastric, colite cronice, etc.) și în afecțiuni ale pielii (arsuri, răni, contuzii etc.- benefic pentru vindecarea acestora fiind chiar și uleiul de sunătoare).

 

Mod de preparare a ceaiului de sunătoarea

Se infuzează un pliculeț de ceai de sunătoare în 250 de ml de apă clocotită. Se lasă câteva minute la răcit și se beau 2-3 căni /zi, cu înghițituri mici pentru o mai bună absorție. În caz de depresie ceaiul de sunătoare se consumă pe o durată de cel puțin 3 săptămâni.

 

Atenționare!

Trebuie evitată expunerea la soare pe toată perioda în care se consumă ceaiul de sunătoare, datorită hipericinei pe care aceasta le conține și care are efecte fotosensibilizante.

Consultați medul de familie cu privire la consumul de sunătoare, dacă utilizați în același timp și medicamente.

Bibliografie:
  • Farmacia verde, Editat de COOP, 1989.
  • Îndrumar profilactic şi terapeutic de medicină naturistă, Dr. Doru Laza, Editura Păzitorul Adevărului, 2000.
  • Incursiune în fitoterapie, Valentin Nădăşan, Editura viaţă şi sănătate, 2014