Ceai de soc

De la soc (Sambucus nigra L.- Fa milia Caprifoliaceae, arbore ce creşte prin grădini, pe lângă garduri sau pe marginea păduricilor de la câmpie, deal sau în zona subcarpatică) se folosesc frumoasele lui flori (Flores Sambuci), care cresc în mănunchiuri de culoare alb – gălbuie; coaja şi fructele (Fructus Sambuci) în diferite boli sau ca materie primă pentru prepararea delicateselor culinare: dulceţuri, siropuri, marmelade.

Substanţe conţinute de florile de soc

Florile de soc se adună în mai – iunie şi se păstrează pentru uscare, la umbră, în încăperi special amenajate. După uscare sunt folosite la ceaiuri cu beneficii multiple pentru organism, datorită conţinutului lor bogat în: tanin, saponine, ulei volatil, mucilagii, colină, rutină, sambunigrină, etc. Fructele conţine antociani, vitaminele A şi C, iar în scoarţă (tanin, rezină, acid valerianic).

Beneficii şi utilizări ale ceaiului de soc

Ceaiul de soc este benefic intern în:

• răceală sau în tratarea gripei, datorită acţiunii sudorifice şi de stimulare a rezistenţei organismului.

• combaterea reumatismului, a gutei şi a bolilor de rinichi sau de vezică, stimulând producţia de diureză;

• supleţea siluetei! Ceaiul de soc sau siropul din fructele de soc sunt excelente remediii naturale benefie în lupta împotriva obezităţii.

• Extern: Cataplasmele sau băile la şezut cu ceai de flori de soc sunt recomandate în tratarea furunculelor, arsurilor, abceselor, etc. - datorită acţiunii de fluidificare a puroiului şi de calmare a durerilor, făcând să dea înapoi umflăturile şi grăbind cicatrizarea rănilor.
   

Mod de preparare a ceaiului de soc

Ceaiul de soc se prepare prin infuzare a 1-2 linguriţe de flori sau a unui plicueţ de ceai de soc la 250 ml de apă. Se beau 3-4 căni pe zi.

Atenţionare!

A nu se confunda socul şi fructele lui cu fructele de boz (Sambucus ebulus) care sunt toxice!