Ceai de mure

Murul (denumirea latină Rubus fructicosus, Familia Rosaceae) este un arbust cu tulpina spinoasă, târâtoare care poate atinge înălțimi de până la 2 m, fiind întâlnit în zona de deal, pe marginile pădurilor.

Există peste 30 de specii și soiuri de muri, dintre care cel mai răspândit în zona de câmpie de la noi din țară este Rubus Caesius (murul de miriște, cu ghimpii mai mici și foarte deși, mure mai mici, iar frunzele cu 3 foliole în loc de 5 câte sunt la Rubus fructicosus).

Murele au culoare neagră – la coacere, cu gust dulce–acrișor, fiind foarte bogate în acizi organici și vitamine ( A, B, C, D și P). Pot fi consumate în stare proaspătă sau conservate în dulcețuri, jeleuri, siropuri; iar murele uscate sunt întrebuințate la alcătuirea ceaiului de fructe de pădure și a ceaului de mure sau la ornarea deserturilor și a meniurilor pentru micul dejun cu cereale, fructe uscate, semințe și nuci.

În scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere ale murului (Folium Rubi fructicosi – după ce au fost adunate sunt lăsate să se usuce la umbră în straturi subțiri), căci acestea sunt surse excelente de tanin, flavonoide, acizi (oxalic, malic, lactoizocitric, succinic etc.), vitamine (A, B, C, D și P), inozitol și alte substanțe nutritive. Frunze de mur intră în compoziția ceaiului pentru tratarea obezității (amestec din următoarele: frunze de mur, păpădie, codița–șoricelului, țintaura, pelin, pătlagină și frunze de afin) și a ceaiurilor tonice, antidiareice, antiseptice – utilizate intern (mod de preparare: 2 lingurițe de frunze la 200 ml de apă; se beau 2 căni /zi), iar pentru întrebuințare externă cantitatea de plantă se dublează și sunt recomandate în leucoree, fisuri anale (cataplasme contra hemoroizilor), gingivite (gargară în caz de inflamații ale gingiilor, gurii sau gâtului).