Ceai de coada șoricelului
Știu că această denumire de plantă vă face să zâmbiți sau chiar să râdeți, dar să știți că nu e "o supă din cuie de lemn" ca-n una din povestirile lui Andersen, ci chiar este o plantă medicinală autentică, autohtonă.
Cu siguranță ne este cunoscută inflorescența ei albă, căci o putem vedea cum crește pe marginea drumurilor și pe locuri necultivate din zona de câmpie sau în zona subcarpatică.
Coada șoricelului cunoaște și alte denumiri, precum: alunele (în Banat) sau sorocină (în alte părți ale țării).
De la ea se folosește tulpina cu frunze și florile (Flores Millefolii) – culese la amiază și puse la uscat pentru a fi întrebuințate la ceaiuri. Uscarea se face la umbră în aer liber sau în încăperi special amenajate cu rame acoperite cu hârtie. Frunzele proaspete de coada-șoricelului se pot folosi și la salatele de verdețuri sau la condimentarea chifteluțelor de cartofi.
Substanțe conținute de coada șoricelului
Coada șoricelului are prorprietăți puternic antiseptice, asemenea celor ale mușețelului, datorită conținutului bogat în: azulenă (camazulenă) - hidrocarbură existentă în uleiul său volatil, linolen, pinen, achileină, acizi organici, borneol, alcool etilic și metilic, substanțe minerale, camfor, gluide, flavonoizi, proteine, sitosterol, etc.
Beneficii și întrebuințări ale ceaiului de coada șoricelului
Ceaiul de coada șoricelului se recomandă:
-
intern: în diferite afecțiuni ale stomacului, intestinelor (exemplu: enterocolite, gastrite, lipsa poftei de mâncare, etc.), ale ficatului (infuzia de coada șoricelului stimulează secreția biliară, având o acțiune antiseptică biliară), ale rinichilor (colici renale), ale inimii (coada șoricelului ajută în afecțiuni circulatorii și se recomandă în cardiopatie ischemică), ale plămânilor (pentru tratamentul cancerului de plămâni se beau ceai de coada-șoricelului și obligeană, dimineața și seara, înainte de a consuma alimente) și ale măduvei osoase (coada-șoricelului stimulează reînnoirea sângelui și are o acțiune benefică chiar și la nivelul măduvei osoase).
De asemenea consumul de ceai de coada-șoricelului este indicat în calmarea durerilor abdominale și rectale (provocate de hemoroizi) și pentru tratarea afecțiunilor din sfera aparatului genital al femei (exemplu: în caz de cancer uterin se beau 4 căni de ceai pe zi).
-
Extern: Băile la șezut cu ceai de coada-șoricelului vindecă anexitele și reduce disconfortul provocat de existența fibromului uterin sau al hemoroizilor.
Coada-șoricelului intră în componența diverselor alifii și tincturi benefice pentru vindecarea afecțiunilor pielii: eczeme, ulcere varicoase, plăgi supurate, etc.
Bibliografie:
- Farmacia verde, Editat de COOP, 1989.
- Îndrumar profilactic şi terapeutic de medicină naturistă, Dr. Doru Laza, Editura Păzitorul Adevărului, 2000.
- Incursiune în fitoterapie, Valentin Nădăşan, Editura viaţă şi sănătate, 2014
Actualizat la: 18.02.2018
Articole similare
Un rol important printre produsele pădurilor nu îl are doar lemnul, pe care acestea îl furnizează unităților de exploatare, ci și varietatea de fructe de pădure care sunt folosite în alimentația oamenilor și a animalelor. Așa se explică interesul tot mai mare pentru adaptarea în culturi a majorității arbuștilor fructiferi care se găsesc în sălbăticia pădurilor, căci fructele de pădure, precum: a...
Ceaiurile din fructe, spre deosebire de cele din plante, sunt servite în primul rând pentru plăcerea de a savura - în manieră selectivă, ce diferă de la individ la individ - aroma specifică fiecărui fruct, dar și pentru proprietățile nutritive benefice sănătății umane. Un alt factor decisiv pentru consumul ceaiurilor din fructe îl reprezintă frigul, căci cele mai multe ceaiuri (fie din plante...
Mărul este cel mai consumat fruct din lume, cu o producție anuală de peste 40 de milioane de tone. Mărul (denumirea latină „Pirus malus”) a ajuns să fie considerat „regele fructelor” datorită proprietăților sale culinare și medicinale. Potrivit dr. George D. Pamplona-Roger, autorul cărții „Sănătate prin nutriție”, conținutul de carbohidrați (fructoză sau levuloză, denumirea zahărului din fructe) d...
Murul (denumirea latină Rubus fructicosus, Familia Rosaceae) este un arbust cu tulpina spinoasă, târâtoare care poate atinge înălțimi de până la 2 m, fiind întâlnit în zona de deal, pe marginile pădurilor. Există peste 30 de specii și soiuri de muri, dintre care cel mai răspândit în zona de câmpie de la noi din țară este Rubus Caesius (murul de miriște, cu ghimpii mai mici și foarte deși...
Între plantele medicinale din flora sudică a ţării noastre, cu largă utilizare în prepararea ceaiurilor se numără şi anghinarea (Cynara scolymus L., Familia Compositae), plantă mediteraneană la origine, aşadar pentru sezonul rece, când temperaturile sunt scăzute, anghinarea trebuie protejată de frig prin acoperire cu fân sau paie. Anghinarea prezintă o creştere rapidă în primul an: frunzele ei p...
Nu știu dacă vă place ceaiul de mușețel, dar eu vă scriu cinstit că-mi place parfumul ceaiului de mușețel și floarea mușețelului (Matricaria chamomilla, Fam. Compositae) îmi face bine: mă duce cu gândul la joaca de copil din curtea bunicilor – când adunam vara buchete cât putem de mari și le dăruiam bunicii, iar dânsa nu le punea în apă cum credeam eu, ci la uscat pe coli de hârtie. Ce vremuri d...
Interesantă denumire!!! Există în lumea plantelor medicinale un trio - așa îmi place să-l numesc, anume: trioul cozilor (coada șoricelului, coada calului și coada racului). Coada calului (Equisetum arvense – Familia Equisetaceae) este o plantă perenă, căreia îi plac locurile argiloase și umede. În unele zone ale țării, coada calului este denumită: brăduleț, barba-ursului, barba-sasului, co...
Popular, cunoscută sub denumirile jaleşul-de-grădină sau jaleş, salvia este o plantă medicinală ce poate atinge 80 cm înălţime, cu flori albastre - violet, cu frunze dinţate fin şi puternic aromate, puţin amare la gust. Atât frunzele cât şi vârfurile florale sunt recoltate pentru ceaiuri....
De la soc (Sambucus nigra L.- Fa milia Caprifoliaceae, arbore ce creşte prin grădini, pe lângă garduri sau pe marginea păduricilor de la câmpie, deal sau în zona subcarpatică) se folosesc frumoasele lui flori (Flores Sambuci), care cresc în mănunchiuri de culoare alb – gălbuie; coaja şi fructele (Fructus Sambuci) în diferite boli sau ca materie primă pentru prepararea delicateselor culinare: dulce...
Pojarnița, după cum este denumită popular sunătoarea (Hypericum perforatum, Familia Hypericacae), plantă ce atinge 60 de cm înălțime, se remarcă prin coloritul galben al florilor ei, dar și prin puterea de crește mai peste tot prin câmpii și dumbrăvi, pe dealurile cu iarbă deasă sau prin poienițele din păduri....
Comentarii