Ceai de căpșuni

0 Comentează
Share:

Ceaiurile din fructe, spre deosebire de cele din plante, sunt servite în primul rând pentru plăcerea de a savura - în manieră selectivă, ce diferă de la individ la individ - aroma specifică fiecărui fruct, dar și pentru proprietățile nutritive benefice sănătății umane.

ceai de căpșuni

Un alt factor decisiv pentru consumul ceaiurilor din fructe îl reprezintă frigul, căci cele mai multe ceaiuri (fie din plante, fie din fructe) sunt utilizate iarna, cu scopul de a mări rezistența organismului la intemperiile vremii.

Căpșunul (Fragaria Moschata, Fam. Rosaceae) este o plantă joasă (până la 30 cm); se înmulțește prin stoloni, fiind înrudită cu fragul. Spre deosebire de frag, căpșunul are fructele mult mai mari și este o plantă care se cultivă. Căpșunile sunt foarte apreciate pentru gustul deosebit și culoarea roșiatică, care le face foarte apetisante și mult dorite de cei mici.

Căpșunile pot fi consumate proaspete (în cantități moderate pentru a nu provoca urticarie sau indigestie) sau pot fi utilizate în: salate de fructe, compoturi, siropuri, dulcețuri, jeleuri, spumă de fructe, gelatină din suc de fructe pentru ornarea prăjiturilor și torturilor, etc.

De asemenea, căpșunile uscate intră în compoziția ceaiului de căpșuni, mult apreciat pentru aroma sa deosebită și pentru propietățile nutritive, diuretice, tonice mai ales pe timp de iarnă.

Bibliografie:
  • Farmacia Verde, Editat de RECOOP, Bucuresti, 1989.
  • Cultura plantelor săbatice comestibile, Rene Auburn - Didier Magnan, M. A. S. T., 2014.
  • Plante alimentare din flora spontană a României, Constantin Drăgulescu, Editura Sport - Turism, București, 1991.
  • Plante medicinale, Rosemary Gladstar, Editura Litera, 2015.
  • Plante medicinale, legume, fructe și cereale în terapeutică, Ștefan Mocanu și Dumitru Răducanu, Editura Militară, București, 1989.
  • Sănătate prin alimentație, dr. George Pamplona-Roger, Editura Viață și Sănătate, 2011.