Amendă pe nepurtarea măștii de ”protecție”

RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINAREA

Poliției Locale, numită în continuare PL. Argumentele pe care se bazează PL au tot atâta tărie cât și o funie de nisip – se frâng la prima adiere de vânt!

1. Calitatea procesuală

PL susține că este ”singura instituție ce poate sta în judecată în soluționarea plângerii contravenționale”, voi numi-o în continuare ”teză procesuală”. Apoi prezintă o ”interpretare” în care prezintă un ghiveci de articole din O. G. nr. 2/2001 în susținerea acestei afirmații.

Nimeni nu dispută faptul că termenii de ”agent constatator” și ”organ care a aplicat sancțiunea” sunt diferiți. Primul termen, cel de ”agent constatator” se referă la cel care a îndeplinit funcția de constatare a contravenției. Cel de-al doilea termen, de ”organ care a aplicat sancțiunea” se referă la organul/entitatea, în lipsa unui termen mai bun la îndemână în acest moment, care efectiv a aplicat sancțiunea. Însă așa cum termenii de ”tată” și ”soț”, deși diferiți ca înțeles și cu funcții diferite, pot să coexiste în mod fericit în una și aceeași persoană (eu personal sunt un astfel de ”exemplar”!), tot așa și termenii de ”agent constatator” și ”organ care a aplicat sancțiunea” pot să coexiste în una și aceeași persoană potrivit O. G. nr. 2/2001 (nu știu însă dacă la fel de fericit, rămâne de văzut cum se încheie procesul!).

O. G. nr. 2/2001 prevede două modalități prin care se aplică o sancțiune. Prima, cea oarecum de bază, prevede faptul că una și aceeași persoană va constata și fapta contravențională, și va aplica și sancțiunea, la art. 21 alin. (1): ”În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.”

A două modalitate, găsită la art. 21 alin. (2) din aceeași ordonanță, se referă la situația în care procesul-verbal completat de către agentul constatator se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea (deoarece potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea).

Care dintre cele două modalități mi se aplică mie? Evident prima, cea prevăzută la art. 21 alin. (1): agentul constatator a cumulat ambele funcții: și cea de constatare a faptei, și cea de aplicare a sancțiunii.

Aceasta înseamnă că art. 25 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001 pe care PL îl prezintă în susținerea tezei procesuale cade deoarece nu are legătura cu speța mea. Comunicarea procesului verbal se face în speța mea potrivit art. 26 alin. (1) și (3) din O. G. nr. 2/2001, nicidecum potrivit art. 25 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001:

• Art. 26 alin. (1): ”Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.” Observați, vă rog, că prevederile acestui articol contrastează cu prevederile găsite în articolul precedent (din unde PL a citat în încercarea de a-și susține teza procesuală). Ceea ce însemnă că art. 25 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001 se referă la situația în care agentul constatator doar constată faptă, iar de aplicarea sancțiunii se ocupă un organ separat.

• Art. 26 alin. (3): ”În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de cel mult două luni de la data încheierii.”

În plus în art. 25 alin. (2) se vorbește de ”organul care a aplicat sancțiunea”, nu de ”organul din care face parte agentul constatator”. Și nu există nicio evidență din textul legal al O. G. nr. 2/2001 că acești doi termeni se suprapun în mod neapărat.

Mergem mai departe. O contravenție parcurge mai multe faze din momentul apariției ei până la soluționarea ei într-un fel sau altul:

• constatare,
• aplicarea sancțiunii,
• atacarea procesului verbal,
• proces în sala de judecată,
• executarea sancțiunii.

Or nu este suficient să dovedești că ai un rol de jucat, de exemplu, în faza executorie a sancțiunii.

Unde se află dovada în norma legală a faptului că organul din care face parte agentul constatator are vreun rol de jucat în faza procesuală?! Aceasta este întrebarea!!!

Teza finală de la art. 28 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001 sună astfel:

”O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă sau electronic, prin e-mail, organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. (1).”

Ce am aflat? Nimic altceva decât că atunci când se ajunge în faza executorie a sancțiunii (amenda a fost plătită) copia de pe chitanță se trimite, ca dovada a efectuării plății în termenul în care poți plăti doar jumătate din amendă, către agentul constatator (acesta joacă rolul de vioara întâi, fiind primul amintit) sau organului din care face parte acesta (observați că organul joacă un rol secundar, cel mai probabil acela de intermediar care facilitează comunicarea dintre contravenient și agentul constatator). Tot ceea ce dovedește acest text este că organul din care face parte agentul constatator are un rol - unul destul de mic, însă îl are! - în faza executorie a contravenției. De ce să alerge contravenientul după agentul constatator prin oraș? De ce să nu aibă posibilitatea să trimită copia chitanței direct către organul din care acesta face parte (prin e-mail fiind de departe cea mai facilă cale)?!

Voi sări peste teza finală de la art. 28 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001 deoarece aceasta este similară cu teza finală din articolul precedent și dovedește exact același lucru.

Ce mai rămâne? Art. 39 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 prevede:

”(1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:

a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege;

b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.”

Ce aflăm? Organul din care face parte agentul constatator are un rol de jucat – iarăși (!) - în faza executorie a sancțiunii contravenționale, în unele cazuri (ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege), nicidecum în toate cazurile (atunci când procesul-verbal este atacat în instanță). Or, ținând cont de faptul că eu am atacat procesul-verbal, rezultă că dispozițiilor de la art. 39 alin. (1) lit. a) din O. G. nr. 2/2001 nu mi se aplică, neputând fi reținute ca dovadă a tezei procesuale. Iar în faza de executare a sancțiunii sper că, cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu se ajungă niciodată!!!

Ce înseamnă toate acestea? Nimic altceva că deocamdată (țineți-vă respirația... mai rămâne încă un text de analizat) nu am găsit absolut nicio dovadă în textul normei legale, adică a O. G. nr. 2/2001, care să susțină fără echivoc teza procesuală a PL.

Acestea fiind spuse, ajungem la ultimul text. Art. 33 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 prevede:

”Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.”

Totul depinde de interpretarea termenului ”organ care a aplicat sancțiunea”.

Putem să facem o încercare de a interpreta - în mod arbitrar, zic eu - și fără o susținere care să reiasă în mod clar și fără echivoc din norma legală, că termenul ”organ care a aplicat sancțiunea” se referă la ”organul din care face parte agentul constatator”. Însă cum susținem această interpretare? PL afirmă că procesul-verbal de constatare a contravenției este emis de Poliția Locală. Este oare așa?! Așa cum afirmă însăși PL (lucrăm cu însăși materialul ”clientului”, cum s-ar spune!), Poliția Locală este o autoritate cu personalitate juridică, iar actele unei autorități cu personalitate juridică se semnează – atenție! - de către reprezentantul legal al acesteia (în cazul de față de către d-l director executiv T. M.), neexistând o identitate între Poliția Locală și cei 2 pârâți, respectiv domnii N. F. și M. C. Există vreo semnătură a vreunui reprezentant legal pe procesul-verbal de constatare a contravenției care mi-a fost comunicată mie prin poștă? Niciuna! Nu există așa ceva pe procesul-verbal! Și atunci care este concluzia? Să-l lăsăm pe înțeleptul judecător cu numele de Solomon să ne-o spună:

”Ce este strâmb nu se poate îndrepta și ce lipsește nu poate fi trecut la număr.” Ecleziastul 1: 8

Putem însă mai degrabă (iar în acest caz atât textul normei legale, cât și logica vine să confere o mai mare greutate față de prima interpretare) să interpretăm în mod generic termenul ”organ care a aplicat sancțiunea” ca referindu-se la entitatea – care, după caz, poate fi potrivit normei legale fie agentul constatator care a îndeplinit și funcția de aplicare a sancțiunii pe lângă cea de constatare, fie persoana împuternicită să aplice sancțiunea, fie organul (în sensul că se referă la mai multe persoane decât una) care efectiv a aplicat sancțiunea. În ceea ce privește aplicarea sancțiunii, între termenii ”agent constatator”, ”persoană împuternicită să aplice sancțiunea” și ”organ care a aplicat sancțiunea” există o diferență de nuanță (una pur semantică), nicidecum de esență.

Procesul-verbal a fost emis de către d-l N. F., în calitate de agent constatator (nicidecum de reprezentant legal al vreunei autorități publice), în baza calității sale de funcționar public (polițist local la Poliția Locală) care acționează în numele statului, calitate pe care dacă nu ar fi avut-o, atunci nu ar fi avut nicio cădere să constate vreo faptă contravențională. Acesta poartă semnătura sa. A sa este și răspunderea!!!

Dacă aceasta este interpretarea corectă – și până la proba contrarie aceasta este interpretarea care stă cel mai bine în picioare! - atunci acest lucru nu înseamnă decât un singur lucru:

Poliția Locală nu numai că nu este singura instituție ce poate sta în judecată în soluționarea plângerii contravenționale, aceasta nici măcar nu are vreo calitate procesuală!

În fine, să hotărască Președintele Judecătoriei cine are și cine nu are calitate procesuală în contradictoriu cu mine: pârâții N. F. și M. C. sau Poliția Locală. Însă dacă va da o altă interpretare decât cea dezvoltată de mine solicit să-mi spună și mie, în scris, care sunt raționamentele sale.

Ceea ce este important, până la urmă, este ca cei doi să apară în sala judecății pentru a avea ocazia să le pun o serie de întrebări cu privire atât la cele întâmplate cu scopul de a-mi dovedi nevinovăția (dacă prezumția de nevinovăție nu (mai) funcționează în statul de drept numit România), cât mai ales cu privire la felul cu le-a funcționat mintea/judecata atunci când au constatat fapta ”contravențională” și au aplicat sancțiunea. Cer prea mult?! Nu cred!

Așa cum 1 + 1 = 2 este un lucru de bază în matematică, tot așa posibilitatea ca acuzatul să-și confrunte acuzatorul în instanță ține de însăși esența unui proces drept și echitabil. Eu nu cer reinventarea apei calde și nici a principiului roții rotunde, ci un lucru arhicunoscut de mii și mii de ani. Iată ce spune Biblia cu privire la dreptul roman de acum 2000 de ani:

”Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât.” F. A. 25: 16

”Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate, dar vine celălalt și-l ia la cercetare.” Prov. 18: 17

PL se plânge că:

• crearea unui astfel de reviriment jurisprudențial (precum cel propus de petent) ar crea grave deficiențe funcționale în activitatea instituțiilor intimate – această situație se poate remedia foarte ușor: să înceteze să mai abuzeze cetățenii plătitori de taxe și impozite necertați cu legea și atunci nu vor mai fi nevoiți să apară în sala judecății;

• că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale ar deveni greoaie – ce ar fi să fiți mai atenți atunci când dialogați cu cetățenii urbei, axându-vă mai degrabă pe asigurarea conformării benevole (atunci când cadrul legal pe care vă bazați chiar vă dă dreptate) decât pe făcutul pe durul și darea de sancțiuni cu treabă și fără treabă (că a zis șefu)?;

• că polițiștii nu vor putea să-și desfășoare activitatea specifică a acestora – care este acesta? să sperie copilașii care se joacă nevinovați sub supravegherea părinților lor? Apoi mai este un aspect, salariul acelor polițiști va merge mai departe fie că sunt în sala de judecată, fie că sunt pe teren. Mie însă, celui din privat, care din snaga mea vă plătesc salariile lună de lună, cine îmi aduce sursele necesare pentru susținerea familiei a cărui cap sunt? Cine îmi plătește timpul pierdut? Dar stresul?!

• că s-ar ajunge în situația ridicolă și în tot cazul ineficientă, în care agentul constatator ar fi citat în cadrul fiecărei plângeri contravenționale (oare?!) formulate împotriva unui proces-verbal întocmit. Cine ar crea această ”situație ridicolă”? Cumva judecătorii?! Pentru că aprobă din ce în ce mai des administrarea probei cu interogatoriu, probă solicitată și admisă din ce în ce mai frecvent în cadrul plângerilor contravenționale?!

Acum cam ce și-ar dori PL să se întâmple în România? Cumva ca procesele să se desfășoare direct în sala de judecată a poliției, la ordinul direct al acesteia? Așa cum se întâmplă mai nou în Rusia?!

Procesul de judecată este cu siguranță dificil și mâncător de timp. Absența sa însă este catastrofală pentru un stat de drept. Or potrivit Constituției României accesul la justiție este liber și nu poate fi îngrădit din cauza ”dificultăților” care ar putea apărea în funcționarea autorităților.

2. Aspectul legalității

Actul de constatare a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de formă (litera ”p” în baza căreia am fost sancționat nu există la art. 66 din legea nr. 55/2020) și de fond:

1. nu s-a respectat principiul ierarhiei actelor normative și nici a supremației legii fundamentale, Constituția României;

2. mi s-au negat drepturile și libertățile garantate de Constituția României la următoarele articole: art. 1 alin (3), art. 22 alin. (2), art. 29 alin. (1), art. 34 alin. (1);

3. au fost ignorate total prevederile unor norme legale de rang superior cum sunt: Convenția de la Oviedo (art. 1, 2 și 5), art. 13 din legea nr. 46/2003 – legea pacientului, art. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene;

4. agentul constatator a întocmit procesul-verbal în disprețul normelor obligatorii stipulate la art. 24 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001.

Iar în ceea ce privește dovedirea ”fără echivoc a vinovăției contravenientului” suntem departe. Nici măcar nu am trecut linia de start. Am prezentat o mulțime de întrebări (la care nu au primit niciun răspuns – de ce oare?!) și de argumente în plângerea mea contravențională care rămân încă în picioare atâta timp cât nu s-a prezentat niciun răspuns sau vreo argumentație care să le înfrângă. Am ridicat și 2 excepții de neconstituționalitate.

Referitor la martorul care trebuie să semneze procesul-verbal în cazul în care contravenientul refuză să semneze: da, procesul-verbal poate fi încheiat și cu precizarea că ”în zonă nu se afla niciun martor”, nu însă și cu MINCIUNA că nu se afla niciun martor în zonă în timp ce au fost cel puțin 4 martori adulți în zonă și 3 copii! Sesizați diferența între cele două?! Este vorba de credibilitatea, extrem de mică, a agentului constatator și a colegului său și de forța probantă a procesului-verbal, care în lipsa unui martor coboară extrem de jos.

De ce credeți că din cele mai vechi timpuri s-a stabilit principiul conform căruia o învinuire trebuie să se bazeze pe mărturia a doi sau trei martori?

”Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.” Deuteronom 19: 15

Pentru că este extrem de ușor pentru un singur om să mintă! Dacă agentul constatator minte în privința prezenței martorilor la fața locului, atunci ce-l împiedică să mintă și în alte privințe?!

În absența unui martor se ajunge la vorba ”lui” împotriva vorbei ”mele” – cine dintre noi spune adevărul și cine minte? Pe cine credem în primul rând? Pe agentul constatator pentru că are uniformă de polițist pe el, fiind investit cu autoritatea statului (un stat sub ”autoritatea” cui iată – pentru nu știu a câta oară – oamenii mor, arși de vii, în spitale)? Sau pe cel acuzat (pe nedrept) din banii căruia își ia polițistul salariul lună de lună? Uniforma de polițist conferă autoritate, nu însă și privilegii! Uniforma de polițist nu te ridică pe tine, d-le polițist, niciun pic mai presus de cetățeanul plătitor de taxe. De ce? Pentru că (art. 16 alin (1) din Constituție): ”Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”

În plus acolo unde este multă autoritate, trebuie să existe și multă responsabilitate:

”Cui i s-a dat mult, i se va cere mult și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.” Luca 12: 48

Da, dar poate veți: ”Ce ne trebuie nouă martorul, dacă avem filmulețul?!” Unu, pentru că așa spune legea. Doi, pentru România este un stat de drept. Trei, pentru că un filmuleț nu va înlocui niciodată mărturia unui om viu. De ce?

Pentru că un om, care are inimă de carne în piept, nu cu o inimă împietrită, a văzut ceea ce camera video a polițiștilor nu a putut vedea: un copil care tremura din cauza abuzului polițiștilor!

În plus, legat de filmuleț se nasc o mulțime de întrebări:

1. Cine dintre cei doi polițiști prezenți la fața locului m-au filmat?

2. Ce aparat a folosit? Telefonul personal sau un dispozitiv de filmare omologat și autorizat de consiliul local/PL/altă autoritate a statului?

3. De ce nu am fost avertizat cu privire la filmare și de ce nu mi s-a cerut permisiunea?

4. A existat un temei legal pentru filmare în conformitate cu legea protecției datelor personale și care a fost acesta?

5. Unde se află filmul original și nemodificat? Solicit, în baza legii de protecție a datelor cu caracter personal, accesul la conținutul în întregime al acestuia și dovada faptului că au fost respectate toate prevederile legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal atunci când au fost colectate datele mele personale (prin înregistrarea audio-video a persoanei mele fără permisiunea mea)!

3. Abuz polițienesc

Agentul constatator afirmă în procesul-verbal: ”a fost depistat... fără a purta masca de protecție individuală conform măsurilor de prevenire și combatere a efectelor Covid 19, deși avea această obligație în spații închise și deschise.”

Aveam oare acea obligație cu adevărat?! În viață există două feluri de a privi lucrurile:

• unul îngust (lenea de a gândi este mare cucoană) și

• altul larg (care caută să pătrundă în profunzimea lucrurilor, nelăsând absolut nicio piatră nerăsturnată).

Dacă luăm în calcul felul larg de a privi lucrurile, luând totodată în calcul și Constituția României, și convențiile și tratatele la care România este parte, atunci reiese cu evidență că nu puteam avea acea obligație.

Mai mult decât sancțiunea aplicată mie de agentul constatator, împreună cu colegul său, reprezintă un abuz polițienesc. De ce? Din următoarele motive:

1) Pentru că agentul constatator mi-a negat dreptul la ocrotirea sănătății garantat de Constituția României la art. 34 alin (1):

”Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.”

Ce rău am făcut eu astfel încât să se justifice sancțiunea aplicată având în vedere că stăteam singur, într-un loc retras astfel încât să nu stau în calea nimănui, într-o zi de noiembrie însorită, cu fața expusă la soare ca să iau măcar puțină vitamină D, vitamină extrem de importantă pentru buna funcționare a sistemului imunitar?!

Iată rezultatele unui studiu științific făcut recent:

”Vitamin D deficiency on admission to hospital was associated with a 3.7-fold increase in the odds of dying from COVID-19, according to an observational study looking back at data from the first wave of the pandemic.”
Sursa: https://www.medscape.com/viewarticle/942497

Carența de vitamina D a fost asociată cu o creștere de – atenție! - 3,7 ori a probabilității de a muri de Covid-19!!!

Și atunci se pune întrebarea: ”De ce ni se interzice să ne expunem fața la soare prin acoperirea ei cu cârpa aceea ordinară pe nedrept numită ”mască de protecție”? Pentru că cineva ne vrea sănătoși sau pentru că cineva dimpotrivă ne vrea morți?!”

Există oameni pe fața pământului cărora le place și - chiar mai mult decât atât – iubesc moartea?! Există!

”Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său;
toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.” Prov. 8:36

Cei care urăsc Înțelepciunea lui Dumnezeu iubesc moartea! Iubești moartea?! De moarte vei avea parte!!!

Era noiembrie. Tot ceea ce puteam expune la soare erau mâinile și fața. Dacă mai acopeream și fața, atunci ce mai rămânea de expus? Aproape nimic! Sau trebuia neapărat să-mi sacrific sănătatea mea de dragul protecției, pe modelul scenaritei bolnave din povestea cu drobul cu sare, de Covid-19 (pe care oricum nu aveam nici măcar cel mai mic motiv să cred că-l aveam)... a ce?! A frunzelor căzătoare? A dalelor de piatră de pe jos? A gardului de fier? Căci așa cum afirmă domnii polițiști ”martori” în zonă nu erau. Și dacă erau cu ce i-am deranjat eu în timp ce stăteam liniștit într-un loc retras astfel încât să nu stau în calea fericirii nimănui?! Am forțat eu cuiva să-și dea jos de pe față masca de ”protecție”? Mi-au impus eu cuiva, cu de-a sila, compania? Nu exista suficient spațiu de manevră în zonă astfel încât oricine se simțea măcar cât de cât amenințat în vreun fel de prezența mea să mă evite de la mare distanță?

Dacă dreptul la ocrotirea sănătății mele – un om! – nu a frunzelor căzătoare, nu a pietrelor de pe jos, nu a gardului de fier – este garantat de constituția României, atunci pun această întrebare către domnii polițiști:

”Cine sunteți voi ca să mi-l călcați în picioare? Cui slujiți voi de fapt? Poporului acestuia din snaga căruia vă ridicați lună de lună salariul? Sau mai degrabă străinilor care încearcă – a câta oară în istorie?! - să-l înjosească reducându-l la starea cea mai umilitoare cu putință, de animal numai bun de căratul poverilor, în care cetățeanul român nu mai este stăpân nici măcar pe propriul său chip?”

2) Pentru că mi-au negat dreptul de a consimți la orice intervenție medicală în mod liber și în cunoștință de cauză, garantat de:

• Convenția de la Oviedo (România a ratificat-o) care la art. 5 afirmă următoarele:
  ”O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă consimțământul.”;

• Drepturilor pacientului din România? Conform art. 13 din legea nr. 46/2003 orice pacient are dreptul să oprească orice intervenție medicală asupra corpului său, aceasta putându-se efectua doar în baza consimțământului său dat în mod liber și în cunoștință de cauză;

• Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care prevede la art. 2:
  ”Orice persoană are dreptul la integritate fizică: în domeniile medicinei și biologiei trebuie respectate în special: consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu prevederile prevăzute de lege… ”.

Portul așa numitei ”măști de protecție” este în mod evident o intervenție medicală:

1. reduce gradul de oxigenare al organismului;

2. ridică în același timp concentrația de bioxid de carbon în sânge, cu efect negativ asupra organismului uman și al sistemului său imunitar, bioxidul de carbon având un efect negativ, otrăvitor, asupra corpului uman;

3. cauzează alergii pe față;

4. agravarea problemelor dentare și gingivale;

5. poate cauza infecții bacteriene în gât;

6. ridarea feții;

7. creșterea riscului de boli respiratorii.

Și dacă tot am amintit de Convenția de la Oviedo amintesc ce se spune la art. 2 cu privire la întâietatea ființei umane:

”Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei.”

Toate societățile totalitariste pun ”binele comun” deasupra interesului și binelui ființei umane. Cu ce urmări însă?! Interesul și binele ființei umane tocmai de aceea a și fost pus deasupra interesului unic al societății/științei pentru ca să se evite ororile medicale din trecut.

3) Pentru că mi-a negat dreptul la viață privată, garantat de Convenția CEDO, care la art. 8 stipulează:

”Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.”

Dreptul la propria imagine este inclus în dreptul la respectarea vieții private? Acest lucru reiese din hotărârea tribunalului administrativ de la Strasbourg, din 8 iulie 2020.

Imaginea mea – cu/sau fără o mască cu aspect de botniță pe față – este intim legată de viața mea privată. Nu-mi este deloc indiferent cum apar în public.

Cu așa numita ”mască de protecție” pe față m-aș simți precum un hoț. Or eu nu sunt un hoț!

În plus, m-aș simți precum un copil la minte, căci – și aceasta este convingerea mea fermă după ce am investit deloc puțin timp în studiul tuturor aspectelor legate de problema în cauză - doar un copil la minte ar putea crede, în lipsa unor dovezi convingătoare, că poate veni ceva bun de la așa numita ”mască de protecție”. Ceea ce ar fi în total dezacord cu învățătura Bibliei:

”Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” Evrei 5:14.

Dumnezeu a dat omului cap pe umeri ca să gândească cu el, nu să-l folosească doar în loc de umbrelă. Nu orice zboară se și mănâncă. Spune înțelepciunea populară. Iar Biblia este și mai tranșantă:

”Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” Prov. 14:15

Nu în ultimul rând, m-aș simți precum un fricos, ceea ce ce ar fi o negare a credinței pe care o am în Dumnezeu:

”Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” 2 Timotei 1:7

4) Pentru că agentul constatator a folosit în mod abuziv un text legal lipsit de precizie, claritate și previzibilitate, care naște extrem de multe întrebări, oferind în același timp extrem de puține răspunsuri.

”Respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.”

Cine spune cele mai sus? CCR! În recitalul nr. 64 a deciziei nr. 457/2020 a CCR se afirmă următoarele:

”În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că art. 1 alin. (5) din Constituție consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de precizie, claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. De principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010; Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

Având în vedere cele expuse mai sus de CCR, ridic o excepție de neconstituționalitate cu privire la art. 5 alin. (2) lit. d) pentru încălcarea art. 1 alin (5) din Constituția României.

Textul ”măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor” nu este deloc clar și nici precis sau previzibil, lăsând loc la nenumărate interpretări și arbitrarului din partea autorităților publice.

Cu ce greșește cetățeanul român, astfel să se justifice hărțuirea și sancționarea sa abuzivă, în lipsa unei liste de măsuri clare, precise și previzibile, dacă înțelege prin protecția vieții și limitarea riscurilor ADOPTAREA UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS, bazat pe cei 8 piloni de bază ai săi? Aceștia fiind:

1. Nutriție sănătoasă – bazată pe o bogăție variată de fructe, legume, cereale, nuci și semințe la care se poate adăuga, cu mare grijă și atentă ponderație, alimente de origine animală (ouă, lactate, pește, carne).

2. Exerciții fizice – omul a fost făcut pentru mișcare. Mișcarea păstrează tonusul viguros al corpului și al minții, conferind optimism și sete de viață. Mișcarea viguroasă ajută totodată și la menținerea greutății în limite normale. Amintesc cu această ocazie că unul dintre riscurile de îmbolnăvire cu covid-19 este tocmai greutatea corporală supraponderală.

3. Apă – apa este esențială pentru susținerea vieții, cu condiția ca să i se ofere organismului, la timpul necesar, cantitatea necesară de apă curată.

4. Soare – expunerea la soare este necesară atât pentru generarea vitaminei D, cât și pentru starea de bine a psihicului uman. Pe timp de iarnă expunerea la soare este limitată, prin urmare se recomandă – ca măsură de compensare – să se suplinească carența de vitamina D cu ajutorul pastilelor/capsulelor de la farmacie.

5. Temperanță – folosește lucrurile bune cu înțelepciune, moderație și temperanță, iar pe cele rele (alcool, țigări, droguri, etc) elimină-le complet din viața ta.

6. Aer curat – este foarte important pentru menținerea sănătății să dai ocazie plămânilor tăi să respire din plin – liber și nestingherit de nimeni și nimic – aer curat. Aerul curat accelerează toate procesele regenerative din organism. Ori de câte ori ai ocazia să te plimbi într-un parc, într-o pădure, la munte – nu o pierde. Chiar și aerul de afară, mai ales pe timp de iarnă, este mai bun și mai curat decât aerul stătut din locuința ta.

7. Odihnă – cel puțin 8 ore somn odihnitor în fiecare noapte, plus vacanțe și concedii care să-ți permită să te deconectezi de stresul de zi și zi.

8. Credință în Dumnezeu – credința în Dumnezeu, bazată pe Sfintele Scripturi, nu poate fi înlocuită de nimeni și de nimic de pe fața pământului. Aceasta dă sens și direcție vieții. Oferă răspuns la cele mai presante și tulburătoare întrebări. Oferă alinare în suferință. Te asigură de dragostea nemărginită a unui Dumnezeu care ”și-a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Este oare așa numita ”mască de protecție” cu aspect de botnița, de care văd că unii nu mai vor să se desprindă în niciun fel (să o lipească cu superglue pe față, dacă tot le este așa de dragă!) mai tare decât stilul de viață sănătos și credința în Dumnezeu?

”Dacă nu zidește Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu păzește Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzește.” Psalm 127:1-2

Pentru a vedea dacă aveam sau nu această obligație trebuie mai întâi ca agentul constatator, plecând de la textul legii 55/2020, să răspundă la următoarele întrebări (la absolut toate dintre ele) privitoare la așa numita ”mască de protecție”:

• Având în vedere că este o ”inovație” totală în spațiul social al României, se pune pe bune întrebarea ce este o ”mască de protecție”?

• Da, am văzut și eu oameni pe stradă cu fel de fel de acoperitoare faciale (de toate formele, culorile și materialele). Însă pot fi numite acele cârpe – așa le văd eu! - care acoperă fața ”măști de protecție”? De ce le poartă oamenii? Pentru că sunt convinși că îi protejează (în baza unui sentiment placebo de falsă protecție indus, în mod subtil, de către aparatul neobosit de propagandă) sau mai degrabă de frica abuzului polițienesc și a amenzilor cocoșante?

• Ce proprietăți și caracteristici are?

• Ce standarde de calitate trebuie să respecte?

• Repet ceea ce a spus Solomon: ”Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” Proverbe 14:15. Și pentru că nu este înțelept să crezi orice vorbă fără să chibzuiești mai întâi vin cu această întrebare: ce dovezi există că așa numita ”mască de protecție” chiar protejează cu adevărat și nu este – de fapt - o simplă și banală schemă de îmbogățire rapidă pe seama a milioane de oameni simpli păcăliți, cărora li se induce în mod sistematic – zi de zi și fără niciun pic de scrupule - un simțământ de frică irațională (atât de necesar pentru mințile bolnave care vor să instaureze – a câta oară în istorie?! – o nouă formă de dictatură, de data aceasta pe bază medicală)?

• Ce garanții de protecție împotriva unor viruși microscopici, extrem-extrem de mici precum covid-19, oferă?

• Poate trece o furnicuță prin ochii de la gardul de sârmă? Cu mare ușurință! Va trece țânțarul printre spațiile libere din plasa porții de fotbal de pe stadion? Fără nicio piedică! Nu acestea sunt și proporțiile – în funcție de gradul de porozitate al așa numitei ”măști de protecție” – dintre porii măștii și dimensiunile microscopice ale virusurilor? Și atunci cum ne protejează? Iar în afară de porii așa numitei ”măști de protecție” virușii nu pot oare să treacă și prin ocolirea totală a măștii? De exemplu, pe lângă nas, în momentul în care omul trage aer în piept (aerul se mișcă cu precădere pe acolo unde întâmpină rezistența cea mai mică – acestea sunt noțiuni elementare de fizică – ceea ce înseamnă că probabil 40 - 50% din aerul ajuns în plămâni va ajunge acolo prin ocolirea totală a măștii). Și nu în ultimul rând cum ne protejează așa numita ”mască de protecție” atâta timp cât aceasta lasă ochii total expuși la circulația aerului (dinamica căruia este extrem de greu de anticipat)? Ce înseamnă ca dimensiune un virus raportat la dimensiunea unui ochi uman? Încercați să vizualizați o minge în fața unei porți de dimensiunea unui stadion! Ce șanse are acea minge să intre în acea poartă imensă dacă se întâmplă să se miște în direcția porții?! Aș îndrăzni să spun că probabilitatea este foarte mare. Cine mă poate contrazice?!

• Și – foarte-foarte important - cine plătește în situația în care acele garanții nu se materializează în viața reală, iar persoana (care este obligată în mod forțat și contrar voinței sale să poarte așa numita ”mască de protecție”) - se infectează și suferă grav ca rezultat, ajungând la afectarea gravă a sănătății (din cauza efectelor adverse ale măștii, care reduce gradul de oxigenare al organismului, ridicând în același timp concentrația de bioxid de carbon în sânge, cu efect negativ asupra organismului uman și al sistemului său imunitar; bioxidul de carbon având un efect negativ, otrăvitor, asupra corpului uman)?

• Ce studii s-au făcut în România, după criteriile și standardele cele mai riguroase din punct de vedere științific, de către echipe de cercetători, a căror calificare profesională și probitate morală să fie dincolo de orice dubiu, la scara unei întregi țări, cu oameni extrem de diferiți (unii sunt copii - discernământ scăzut, alții sunt bătrâni; unii sunt sănătoși, alții sunt bolnavi; unii sunt foarte bine educați, alții sunt analfabeți funcționali; unii sunt mai bogați, alții sunt săraci - cei bogați pot să-și permită baxuri întregi de măști de cea mai bună calitate, pe care să le schimbe din oră în oră; cei săraci își permit doar o singură mască pe lună, pentru a evita amenda dată de poliție; ce protecție îți mai oferă o mască infectată și super-infectată cu tot felul de lucruri pe care o porți, zi de zi, timp îndelungat; etc)? Am căutat un astfel de studiu făcut în România, însă nu l-am găsit!

• Tot ce am reușit să găsesc au fost rezultatele unui studiu efectuat recent în Danemarca pe un eșantion de vreo 6000 de oameni (din care jumătate au purtat masca, iar cealaltă jumătate nu): ambele grupuri s-au infectat de covid-19 în proporții egale, diferențele dintre ele nefiind semnificative din punct de vedere statistic. Dacă așa stau lucrurile – și, până la proba contrarie, așa stau, fie că ne place, fie că nu ne place - atunci de ce să obligăm toată lumea să poarte o ”mască de protecție” care ne duce la ideea - din ce în ce mai pregnantă! - că nu ne ajută la nimic? Doar ca să-i îmbogățim pe unii profitori de ocazie?! Am văzut pe Internet că de la începutul pandemiei covid-19 în România și-ar fi făcut apariția – atenție! - nu mai puțin de un miliard de măști. Bani frumoși, nu-i așa?! Cum rămâne însă cu poluarea mediului înconjurător? Unde se vor duce toate acele măști? Nu este zi în care să nu fi văzut măcar 4-5 măști aruncate pe jos (pe scara blocului, pe stradă, pe aleele din parc – le vezi peste tot).
  Sursa: https://www.acpjournals.org/doi/10.7326/M20-6817

• Cum se poartă? Ce acoperă? Barba? Gura? Nasul? Ochii? Fundul (pârțurile acelea zgomotoase – să-mi fie cu iertare însă așa se numesc în mod popular, iar denumirea medicală a ”fenomenului” nu o știu - și urât mirositoare nu vor fi conținând și ele viruși din aceștia covid-19 și atunci de ce să nu ne punem și niște pemperși la fund pentru o și mai mare ”siguranță”)?

• Ce efecte adverse are purtatul așa numitei ”măști de protecție” și ce riscuri prezintă pentru sănătate? Acnee și iritarea pielii (”Maskne” – un nou termen inventat pentru descrie o nouă problemă de sănătate)? Ridare și pierderea frumuseții (v-ar plăcea să trăiți într-o lume în care femeile sunt una mai urâtă decât cealaltă)? Creșterea concentrației de bioxid de carbon, cu efecte negative asupra sistemului imunitar, efectele fiind cu atât mai grave cu cât este vorba de cei care suferă de afecțiuni la plămâni (dureri de cap, amețeală, dificultăți de respirație)? Risc crescut de boli respiratorii datorat unei combinații de factori: reținerea umezelii, reutilizarea măștii și filtrarea deficitară? Cauzarea unei guri uscate (masca forțându-te să respiri pe gură, ceea ce duce la uscarea cavității bucale), cu agravarea problemelor dentare și orale?

• Sunt milioanele acelea de măști importate din China, Turcia (și nu mai știu ce alte țări din care se importă cu vagoanele) curate ca lacrima sau mai conțin și ceva substanțe toxice (formaldehidă, bronopol, etc.) care ar putea să afecteze negativ pielea și sănătatea omului?

• Aburii aceia care ies de sub mască și ajung în ochi și care pot să conțină fel de fel de lucruri de nedorit să ajungă în ochii (bacterii, microbi, viruși) ce efect vor avea asupra acestora? Nu vor afecta grav vederea ochilor? Jetul de aer care iese pe nas se duce în jos, protejând – în mod înțelept – ochii. Așa creează Dumnezeu orice lucru – în mod înțelept. De ce dorim cu tot dinadinsul să-i inversăm direcția?! Cine va plăti dacă se va descoperi că oamenii și-au afectat sau – chiar și mai grav! - și-au pierdut vederea din cauza jetului de bacterii, microbi și tot felul de viruși care ajung – iarăși și iarăși – în ochii oamenilor?

• Impunând un act medical – contrar voinței și a consimțământului liber exprimat de pacient (statut pe care se încearcă din greu să fie impus chiar și oamenilor sănătoși) – oare nu ne jucăm cu focul, riscând să ne transformăm peste noapte într-o societate guvernată de un regim nazist de factură medicală care să repete ororile medicale din timpul celui de-al doilea război mondial?

• Cum rămâne cu Convenția de la Oviedo (care a fost concepută în mod expres pentru a ne proteja, printre altele, și de ororile medicale naziste), pe care România a ratificat-o? O denunțăm și pe aceasta, transformându-ne automat într-un stat fascist? Art. 5 al Convenției de la Oviedo stipulează: “O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă consimțământul”.

• Cum rămâne cu legea drepturilor pacientului din România? Conform art. 13 din legea nr. 46/2003 orice pacient are dreptul să oprească orice intervenție medicală asupra corpului său, aceasta putându-se efectua doar în baza consimțământului său dat în mod liber și în cunoștință de cauză.

• Cum rămâne cu Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care prevede la art. 2: ”Orice persoană are dreptul la integritate fizică: în domeniile medicinei și biologiei trebuie respectate în special: consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu prevederile prevăzute de lege… ”?

• Cum rămâne cu Convenția CEDO, care la art. 8 stipulează: ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.” Dreptul la propria imagine este inclus în dreptul la respectarea vieții private? Acest lucru reiese din hotărârea tribunalului administrativ de la Strasbourg, din 8 iulie 2020.

• Cum rămâne cu fenomenul infracțional pentru care purtatul măștii în public este precum un balon de oxigen? Cine răspunde de furtișagurile și tâlhăriile comise la umbra purtatului așa numitei ”măști de protecție”?

• Cum credeți, de exemplu, că ar putea să se simtă o femeie care vine seara de la muncă (este iarnă, noaptea vine foarte devreme în această perioadă a anului) și îi iese în cale, pe o alee slab iluminată, un bărbat bine făcut, cu umerii lați, care are în picioare încălțăminte de culoare neagră, pantaloni negri, geacă neagră, căciulă neagră pe cap care îi coboară pe frunte până la sprâncene și – dacă parcă nu era suficient – mai are și o mască – ghiciți de ce culoare?! - neagră pe față care îi acoperă, cu excepția ochilor, toată fața (pe care – atenție! - nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar polițiștii sau jandarmii nu-i cer să o dea jos, ba dimpotrivă polițiștii și jandarmii sunt primii care cer, pe ton imperativ, de la toată lumea să o poarte, iar cine nu se conformează, nu contează că are o sută și unul de motive perfect legale pentru aceasta, este amendat imediat, fără prea multe discuții – în mod abuziv și nelegal, cel puțin aceasta este convingerea mea, pe care cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi putea să o susțin cu vârf și îndesat în cuprinsul acestei plângeri)?

• Cine va răspunde dacă se vor înmulți cazurile de violuri încurajate de portul așa numitei ”măști de protecție”?

• Care va fi efectul asupra fibrei societății pe termen mediu și – mai ales – pe termen lung? Nu ne va face cumva mai răi? Nimănui nu-i dă de bănuit agresivitatea extremă cu care se manifestă – deocamdată verbal – adepții noii religii Covid care își înfierează cu mânie proletară și vehemență extremă oponenții pe forumurile de discuții de pe Internet? De ce credeți că – în timpurile străvechi, din care bine ar fi să învățăm (căci cine nu învață din istorie, este obligat să-i repete greșelile) – își puneau călăii cagulă pe față?!

• Care va fi efectul portului așa numitei ”măști de protecție” asupra copiilor? Ce urme vor lăsa în mintea lor? Nu-i va determina cumva să fie mai răi? Într-o cercetare din 1979 psihologii de la Universitatea Purdue au urmărit 58 de copii în timpul sărbătorii de Halloween, unii dintre ei purtând mască. Copiilor li s-a spus că au voie să ia fiecare doar câte două bomboane din bol, însă ”copiii care purtau mască au fost mult mai predispuși să ia mai multe bomboane decât li se s-a permis: 62% dintre copiii cu mască au încălcat regula care îi limita la 2 bomboane, comparativ cu 37% din copiii a căror față era neacoperită”. Sursa: ”Is Wearing Masks Making Us Meaner?” Revista Evie

• Nu în ultimul rând, cum rămâne cu drepturile și libertățile garantate de Constituția României, care nu au fost gândite doar pentru vreme bună (când totul este doar soare și ciripit de păsărele), ci mai ales pentru vremea rea (atunci când se adună nori negri pe cer și bate un vânt năprasnic, siberian, care vrea să aducă dictatură, suferință și moarte)?

5) Pentru că agentul constatator nu a respectat normele imperative ale art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care stabilește condițiile necesare pentru aplicarea sancțiunii:

”Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Care a fost gradul de pericol social al faptului că eu, un om sănătos, stăteam, retras și liniștit, cu fața la soare ca să iau vitamina D și respiram un aer curat pentru a-mi oxigena plămânii, astfel încât să-mi păstrez sănătatea și în viitor?

PRACTIC ZERO!!! PERICOLUL SOCIAL ERA ÎNCEPÂND DE LA FOARTE MIC ȘI AJUNGÂND PÂNĂ LA ZERO.

În orice caz nu era deloc mai mare decât în metroul din București, unde oamenii stau înghesuiți precum sardelele, fiind dimpotrivă mult mai mic. Ce mască de ”protecție” te mai protejează în acele condiții?! Vorba unui chirurg al cărui interviu l-am auzit:

”Este aproape imposibil să crezi că în metrou sau în mijloacele de transport în comun poți să fii protejat de mască de protecție”.

Uitați-vă la fețele – la ce a mai rămas neacoperit de mască – a celor două persoane care apar în filmulețul polițistului. Așa se manifestă persoanele umane în fața unui pericol iminent?! Fără nicio tresărire?! Fără nicio reacție?! Fără nicio manifestare vizibilă a unei stări de angoasă, frică, consternare?!

Cum reacționează oamenii când văd de exemplu un câine de rasă extrem de periculos care nu se află în lesă? Sau când aud vreun scandal? Sau când văd vreo bătrân bătut de un tânăr? Sau un telefon rupt din mâna unui trecător?

Cine au reprezentat de fapt un pericol social în cazul dat? Nu polițiștii?! Cei – care cu măștile lor negre puse pe față – au intrat în spațiul rezervat copiilor și au speriat niște copilași care se jucau nevinovați în părcușorul lor de joacă?! Nu la vederea abuzului comis de aceștia a reacționat bunica lui Matei strigând:

”Voi chiar nu vedeți că acest copil tremură?!”

Ce mai trebuia să facă agentul constatator? Păi trebuia să țină seama de o serie întreagă de lucruri (lucru pe care dacă l-ar fi făcut, atunci nu ar fi ajuns niciodată să comită abuzul polițienesc). Care sunt acestea?

1) Împrejurările în care a fost săvârșită fapta – luam vitamina D și respiram aer curat în timp ce-mi supravegheam copilul, într-un loc retras astfel încât să nu incomodez pe nimeni. Eu aveam ceva de câștigat – sănătate, iar ceilalți care se mai întâmplau să treacă prin zonă nu aveau nimic de pierdut (nu-i incomodam cu nimic).

2) Modul și mijloacele de săvârșire a faptei – respiram aerul lăsat de Dumnezeu, pe gură și nas, exact așa cum au făcut-o miliarde de oameni începând cu Adam și Eva. Mai aveam și fața descoperită – vai de lucru neobișnuit în noua dictatură nazisto-medicală - ca să iau vitamina D. În ce lume nebună trăim dacă un om ajunge să fie sancționat pentru aceasta?!

3) Scopul urmărit – sănătate și viață! Nu-mi este garantat dreptul la viață și la ocrotirea sănătății de Constituție?! Ce scop mai urmăresc? Să trăiesc - eu, soția și copilul meu - într-o lume normală, nicidecum într-o dictatură.

4) Urmarea produsă – în plan personal: un sistem imunitar întărit, pace și liniște sufletească (până când au apărut polițiștii, mânați nu știu de cine și nu știu de ce duh necurat, ca să mi-o tulbure). Iar în plan social: niciuna.

Cât de bolnav trebuie să fie un stat de ”drept” astfel încât un om să ajungă să fie sancționat chiar și în situația în care nu există absolut nicio dovadă a faptului că s-a produs vreo consecință negativă, cât de mică nu ar fi aceasta, care să afecteze pe cineva?! Pe ce bază, de fapt, am fost sancționat eu? Nu cumva pe baza unei scenarite născute într-o minte bolnavă ca în povestea cu drobul de sare?! În baza articolului amintit din O.G. nr. 2/2001 nu poți să sancționezi o persoană pentru ceea ce-ți pare ție, agent constatator pornit pe comiterea unui abuz polițienesc, ca s-ar putea întâmpla prin raționamentul ”dacă” și ”cu parcă”, ci doar dacă există, LA TRECUT, o urmare produsă (se presupune desigur cu caracter negativ, căci ar fi de-a dreptul absurd să sancționezi pe cineva pentru urmările pozitive produse: sănătate, pace și liniște sufletească). Or unde este acea ”urmare produsă”? Nu există cu desăvârșire!

Nu poți să găsești o pisică neagră într-o încăpere absolut întunecată, mai ales atunci când nicio pisică nu află acolo de la bun început!

5) Circumstanțele personale – îmi cunosc drepturile și libertățile garantate de constituția României și de convențiile și tratatele internaționale la care România este parte și nu accept ideea ca aceste drepturi și libertăți să mi se încalce sub diverse pretexte care maschează scopuri diabolice care urmăresc instaurarea dictaturii, pe baze medicale, în România.

Puse cap la cap, împreună cu apărările pe care le-am dezvoltat deja, mai există oare vreo îndoială că s-a comis un abuz polițienesc???

4. ”Simțurile” agentului constatator

PL:

”Contravenția a fost constatată de lucrătorul de Poliție Locală în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțiri”.

Cât de mult te poți baza pe acele ”simțuri”, dacă din atâția martori care au fost în zonă nici agentul constatator, nici colegul său nu au reușit să vadă nici măcar unul?! Culmea este că... chiar în filmulețul atașat la întâmpinare apare la un moment dat ceva ce nu arata nicidecum a marțian sau extraterestru, ci o persoană cât se poate de umană (sic!) cu mâini și picioare, cap și tot restul corpului. Apoi – de parcă nu era destul?! – puțin mai târziu mai apare încă o persoană. Eu nu m-am referit la aceste 2 persoane, care apar în filmuleț, în plângerea mea contravențională, ci la cu totul alte 2 persoane. De ce? Nu am ochi la spate! Cei doi polițiști însă nu aveau cum să nu le vadă, căci erau orientați în aceeași direcție în care era orientată și camera de luat vederi.

Și apoi cum rămâne cu bunica lui Matei, care s-a apropiat de noi toți și a întrebat:

”Voi CHIAR NU VEDEȚI că acest copil tremură?!”

Unde au fost ”simțurile” domnilor polițiști la acel strigăt?! Nu l-au auzit ei oare?! Chiar nu au văzut-o pe femeia aceea sau o fac pe mortu-n-păpușoi?!

Apoi cum stau domnii polițiști cu ”simțurile” lor atunci când intră – zdrahoni și cu umerii lați, având o mască de ”protecție” pe față de culoare neagră, în care arătau de parcă a venit moartea cu coasă – în spațiul de joacă a unor copilași?! Nu i-au avertizat acele ”simțuri” măcar un picușor la conștiință că ar putea speria vreun copilaș care se joacă nevinovat acolo?!

Știți ce mi-a spus copilașul după ce am ajuns acasă cu ea în brațe și am reușit cu greu să o calmăm – eu și soția?!

Tati, m-au speriat atât de tare că simțeam că înlemnesc!!!

Și cum m-am simțit eu și mama copilului atunci când am auzit acele cuvinte?! Știu însă că există un Dumnezeu și va veni ea și ziua marei răsplătiri. Dacă cei 2 polițiști cred măcar vreo singură secundă că vor evita pedeapsa cuvenită pentru ceea ce au făcut se înșală amarnic. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ceea ce seamănă omul, aceea va și secera. De ce? Pentru că este scris:

”Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.” Matei 18:6

Ce fel de ”simțuri” de polițist mai sunt acestea dacă – din cauza portului/neportului așa numitei ”măști de protecție” cu aspect de botniță pe fața - au ajuns să nu mai vadă ceea ce este cel mai important pentru viitorul acestei țări – copilașii ei?!

5. Demnitatea omului

Și dacă tot am ajuns în Constituție, ce ar fi să mai analizăm un text. Nu ne vom duce prea departe. Ne oprim la articolul 1 alin. (3):

”România este stat de drept, democratic și social, in care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul tradițiilor democratice ale poporului roman și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.”

De ce credeți că demnitatea omului a fost trecută – cu foarte mare înțelepciune îmi permit să adaug eu – în capul listei valorilor supreme alei statului român – atenție! - de drept (nu stalinist, nu nazist, nu coreenist)?

Unu, pentru că omul reprezintă, spre deosebire de animale, coroana creației lui Dumnezeu, fiind creat după chipul și asemănarea Sa.

Doi, pentru că pentru răscumpărarea omului a fost plătită jertfa supremă:

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan 3:16

Trei, pentru că se cunoaște din istorie – or se știe că cine nu învață din istorie va fi nevoit să-i repete greșelile – că, ca într-un șir de piese de domino, atunci când pică prima piesă (demnitatea umană), atunci în curând vor pica - una după alta, în mod garantat - și restul pieselor: drepturi și libertăți, liberă dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic.

Și dacă demnitatea omului ține de însăși ființa statului român, fiind prima dintre valorile sale supreme, se pune întrebarea:

”De ce este batjocorit românul într-un hal fără de hal în ultima vreme? De ce i se impune – contrar voinței, conștiinței și chiar a sănătății sale – așa numita mască de ”protecție”? Cu ce drept îi bagi românului pe gât o mască de ”protecție” care – potrivit convingerilor sale intime – are, asta în cazul cel mai bun, tot atâta utilitate pentru sănătatea lui cât și scărpinatul la piciorul de lemn, iar în cel mai rău caz are tot atâta simbolistică ca și steaua lui David pe care evreii trebuiau să poarte din cauza naziștilor care le construiau de zor lagărele de concentrare și gazare?”

Formula îngenuncherii unei națiuni:

1. Găinii i se taie mai întâi capul – demnitatea umană.

2. Găinii i se taie apoi aripile – drepturile și libertățile cetățeanului.

3. Găinii i se taie și picioarele – libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea (vedeți cazul Rusiei unde mai nou sala de judecată se află direct în clădirea poliției! Vrea cumva și România să ajungă tot acolo?!).

4. Ce a mai rămas?! Au mai rămas penele de jumulit – pluralismul politic.

După care – poți să reciți balada mioriței laie-laie-bucălaie vărsând lacrimi de crocodil până ți-or ieși ochii din cap... dacă tot ești orb și nu vezi ceea ce se întâmplă în fața ta... că tot nu vei mai putea repara nimic – statul de drept, democratic și social, cu numele mândru de România, a devenit istorie! Vi se pare implauzibil?! Uitați-vă în istorie. Câte națiuni și câte imperii nu au devenit praf și pulbere?!

”6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.

 7 Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.

 8 Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Apocalipsa 21:6-8

motiv pentru care cer admiterea plângerii, și anularea procesului-verbal de contravenție citat în plângerea mea contravențională.

În drept, îmi întemeiez plângerea pe dispozițiile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.