1. Anasonul (Pimpinella anisum, familia Apiaceae – familia morcovului) - beneficii
2. Fenicul (Foeniculum vulgare, familia Apiaceae - familia morcovului)
Feniculul are seminţe alungite, care au o culoare uşor mai închisă decât anasonul şi este folosit de asemenea ca şi condiment. Fenicul are valoare nutritivă ridicată şi conţine multe uleiuri esenţiale benefice pentru sănătate.
Fenicul – beneficii
-
Reconfortant pentru digestie, eliminând disconfortul produs de flatulenţă.
-
Ceaiul de seminţe de fenicul este benefic pentru liniştirea crampelor la stomac provocate de colici la sugari, dar şi pentru uşurarea neplăcerilor survenite din cauza tusei convulsive sau a asmului.
-
Cremele cu ulei de fenicul sunt eficiente pentru tenurile uscate, dar şi băile cu aburi cu ceai de fenicul.
Atenţionare! Uleiul de fenicul nu este recomandat femeilor însărcinate sau care alăptează şi nici copiilor mici sau persoanelor cu alergii! Pentru astfel de persoane este bine de folosit uleiul de migdale care are o aromă delicată.
3. Chimenul (Carium carvi, familia Apiaceae – familia margaretei)
Chimenul are seminţe alungite, de culoare maronie. Este folosit pentru a aroma: salate, supe, mâncăruri cu legume, mâncărurile cu varza, brânzeturile tofu din soia, pâine, produse de patiserie, guma de mestecat şi băuturile.
Chimenul – beneficii
-
Ceai din fructe de chimen! Din fructele chimenului se fac ceaiuri care sunt folosite pentru afecțiunile traheo - branhice, căci acestea intră în componența speciilor pectorale. Terapeutic, fructele măcinate, 1-2 g pe zi, se recomandă câte o cană (200 – 250 ml) înaintea meselor principale în tratarea anorexiilor (lipsa poftei de mâncare), de tulburări digestive însoțite de balonări, mai ales la sugari (pentru calmarea colicilor) și pentru a mări secreția de lapte la mamele care alăptează.
-
Obținerea de ulei eteric și a uleiului gras de chimen! Fructele chimenului au conținut de uleiuri, proteine, celuloză, așadar sunt folosite la extragerea uleiului eteric (care conține: carvon 60 – 85%, limonenul – o hidrocarbură ciclică și alte hidrocarburi ciclice) și a altor uleiuri. Pentru obținerea uleiului eteric este necesară procedura de izolare a materiei prime prin antrenarea cu vapori de apă, iar pentru extragerea uleiului gras se presează masa vegetală a chimenului, care rămâne după distilare.
-
Fabricarea de săpunuri! Din uleiul gras obținut din chimen se prepară săpunuri fine de toaletă.
-
Hrană pentru animale! Turtele rezultate în urma extragerii uleiului de chimen, conținând cantități însemnate de proteină și hidrați de carbon, se folosesc pentru hrana animalelor.
-
Fabricarea medicamentelor! Datorită uleiului eteric pe care chimenul îl conține, această plantă este folosită și în industria farmaceutică – căci uleiul eteric are acțiune stomahică, spasmolitică, galactogogă, ușor bacteriană și stimulează secreția bronhică.
Precauții în folosirea chimenului!
Persoanele care suferă de epilepsie, dar și cele care au alergie la chimen nu trebuie să folosească chimen sau produse care conțin chimen.
4. Mărarul (Anethum graveolens, familia Apiaceae - familia morcovului)
Mărarul este o planta aromatică din familia Apiaceae. Frunzele subţiri sunt folosite pentru a aroma salate, legume (cum ar fi dovlecelul), sosuri și prăjituri. Tulpinile mărarului pot fi adăugate la murături.
Mărarul - beneficii
Este bine de consumat mărar proaspăt în salate sau adăugat ca ingredient la pregătirea mâncărurilor, căci beneficiile pe care le aduce consumul de mărar sunt multiple. Voi menţiona câteva dintre acestea:
-
Reglează metabolismul şi combate balonările.
-
Calmează durerile dentarea! Uleiul volatil pe care îl conțin frunzele mărarului ete benefic pentru îndepărtarea durerilor dentare și împrospătarea mirosului cavității bucale.
-
Combate depresia! Consumul de mărar fortifică sistemul nervos, mai mult chiar masajul cu ulei de mărar este un remediu benefic pentru rezistență psihică în momentele grele ale vieții.
-
Fermitatea sânilor! Mărarul este cunoscut ca sursă naturală de estrogen (hormon feminin), care redă frumusețea sânilor și elasticitatea pielii. Pentru cele care doresc să fie frumoase și sănătoase - nu ezitați să consumați zilnic o salată din sfeclă roșie, morcov, o lingură de suc de lămâie și un pumn de mărar proaspăt mărunțit!
-
Tratează vânătăile și edemele! Cataplasmele cu fiertură de mărar (100 g de frunze de mărar la 1 l de apă) sunt recomandate pentru grăbirea vindecării vânătăilor, dar și în cazul durerilor de sâni la femeile care alăptează (aplicații de cataplasme de mărar calmează sânii dureroși). Datorită proprietăților sale antiinflamatorii, mărarul este utilizat la prepararea diverselor unguente indicate în tratarea diverselor afecțiuni ale pielii: edeme, răni etc.
Uleiul eteric de mărar este contraindicat femeilor gravide sau care alăptează și persoanelor cu regim hiposodat strict, căci mărarul conține sare multă în componența sa chimică.
5. Asmăţui (Anthriscus cerefolium, familia Apiaceae – familia morcopvului)
Asmăţuiul, pentru gustul său picant, este o plantă cultivată în grădini. Frunzele sunt mai uşoare şi mai delicate decât frunze de pătrunjel, dar la fel de zimţate. Gustul şi mirosul de asmăţuiului este un amestec de pătrunjel şi fenicul.
Asmăţui – beneficii
Asmăţuiul - plantă aromatică excelentă pentru supele de primăvară şi pentru preparatelor din peşte şi brânză.
-
Benefic pentru aportul de vitamina C şi pentru detoxifierea organismului.
-
Stumulează buna funcţionare a tubului digestiv, a ficatului şi a rinichilor.
Atenţionare!
Nu confundaţi frunzele de asmăţui cu cele de cucută, care este otrăvitoare şi are miros ca de şoarece!!!
6. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis, familia Labiatae)
Rozmarinul este plantă mediteraneană, căreia îi place lumina și căldura, face parte din grupa plantelor aromatice, ce nu depășește înălțimi cuprinse între 100 – 150 cm; cu frunzulițe înghesuite pe tulpină, care înflorește în aprilie – mai, iar florile sunt de culori diferite în funcție de specie: fie albe, fie roșii închis sau albastre.
Rozmarin - beneficii și utilizări
-
Folosit pentru obținerea uleiului de rozmarin și a oțetului de rozmarin!
-
Aromatizarea delicată a mâncărurilor!
-
Ajută la vindecarea rănilor!
-
Stimulează digestia!
-
Îndepărtează moliile!
-
Luptă împotriva cancerului!
-
Antiseptic și antifungic excelent!
-
Masajoterapia cu oțet de rozmarin!
-
Îmbunătățește memoria!
-
Ajută la buna funcționare a inimii în caz de hipotensiune arterială (tensiune scăzută)!
Rozmarin – precauții
Uleiul esențial de rozmarin poate să crească tensiunea arterială, prin urmare este indicat să-l evitați dacă suferiți de tensiune arterială mărită.
Nu aplicați uleiul esențial de rozmarin în apropierea ochilor, înăuntrul urechilor sau a altor părți sensibile ale corpului.
De asemenea, dacă sunteți gravidă sau dacă manifestați sângerări masive în timpul menstruației, atunci este indicat să folosiți uleiul de rozmarin cu mare grijă (vă poate afecta ciclul menstrual, promovând sângerări mai abundente).
Nu în ultimul rând, evitați administrarea uleiul de rozmarin copiilor (mai ales celor cu vârsta sub 5 ani) fără recomandarea expresă a unui specialist medical.
7. Cimbrul (Satureja hotensis, familia Labiatae)
Cimbru este o plantă mediteraneană, anuală şi foarte aromată, care îmi aduce aminte de cimbrul din grădina străbunilor mei şi de mâncărurile gătite de bunica, dar în mod special de cioba de roşii cu cimbru pe care dânsa o gătea.
Beneficii şi utilizări ale cimbrului
-
Condiment! Cimbrul este folosit încă din vremuri străvechi pentru condimentarea mâncărurilor, în special al preparatelor din fasole, în ciorbe de roşii, în iaurt, în salate etc.
-
Ceaiuri cu cimbru sunt benefice în caz de tulburări digestive, anorexii şi diaree!
-
Extragerea uleiului de cimbru! Produsul vegetal brut de cimbru serveşte la extragerea uleiului eteric - procedeu care se realizează prin antrenarea cu vapori de apă. Uleiul de cimbru este utilizat în industria farmacologică pentru prepararea anumitor medicamente, în special în componenţa frecţiilor pentru dureri musculare şi pentru nevralgii.
-
Aromoterapie cu cimbru înlătură oboseala! Un masaj relaxant cu ulei de cimbru reînviorează organismul şi redă vitalitatea necesară pentru a trece cu bine peste momentele solicitante din timpul unei zile foarte încărcate de activităţi.
-
Calmant pentru tuse! În sezonul rece, când suntem predispuşi la răceli, este bine venită o cană de ceai de cimbru (200 - 250 ml), servită în mai multe reprize, căci are efectul de calmare a tusei convulsive, spastice sau asmatice.
8. Busuiocul (Ocimum basilicum – familia Labiatea)
Busuiocul face parte din familia Labiatea, în care sunt cuprinse plante medicinale și aromatice de la care se folosesc frunzele, precum: menta, maghiranul, isopul, cimbrul, roinița, salvia, lavanda și altele).
Beneficii și utilizări ale busuiocului
Proprietățile busuiocului sunt date de conținutul de substanțe active pe care le conține, așadar utilizările acestei plante sunt multiple: terapeutic pentru acțiunile sale (carminativă, galactogogă, antiinflamatoare, febrifugă, antifungică, diuretică etc.) cu numeroase beneficii asupra organismului, industrial (producția de cosmetice și medicamente) și alimentar (condimentarea preparatelor culinare).
-
Condiment! Atât frunzele cât și semințele sunt folosite ca aromatizant nelipsit în industria alimentară producătoare de preparate din carne și pentru felurite băuturi; căci busuiocul mărunțit este unul dintre acele condimente care se bucură de o mare apreciere în bucătăria franceză, dar nu este utilizat ca mirodenie numai în Franța, ci și în Italia, Grecia, Spania, România și alte țări. Meniuri în care mai este utilizată această mirodenie: supă-cremă de legume cu busuioc, fripturi, sosuri de roșii cu busuioc, pâinișoare graham condimentate cu busuioc și altele. În bucătăria românească busuiocul mai este folosit și la prepararea murăturilor.
-
Aromoterapie! Uleiul volatil extras din florile de busuioc are o valoare terapeutică incontestabilă, menționată încă din timpuri străvechi, ca relaxant al sistemului nervos și în caz de răceli ajută la desfundarea căilor respiratorii.
-
Ceaiuri și medicamente! În industria farmaceutică busuiocul intră în componența ceaiurilor medicinale (o linguriță de busuioc la o cană de apă, se bea de 3 ori pe zi) recomandate pentru tratamentul asmului bronșic și a tusei convulsive, iar preparatele farmaceutice pe bază de busuioc sunt benefice în: afecțiuni digestive, anorexie, colici intestinali, diaree, ca tonifiant al sistemului nervos, ca remediu antispasmodic sau în combaterea unor procese inflamatorii ale căilor respiratorii (inhalație de abur cu ceai de busuioc dimineața și seara înainte de culcare). Ceaiul de busuioc stimulează pofta de mâncare și alină durerea de cap, iar pentru femeile însărcinate este benefic în sporirea lactației.
-
Cosmetice și parfumuri! În industria cosmetică și a parfumurilor se utilizează uleiul volatil din busuioc, căci aroma acestei plante este durabilă și plăcută. Busuiocul are proprietăți antifungice, de aceea este folosit în prepararea cremelor și a unguentelor recomandate pentru exzeme, micoze, dermatoze și răni deschise.
-
Masajoterapie! În sedințele de masajoterapie sunt folosite felurite uleiuri și creme pe bază de uleiuri naturale pentru relaxarea organismului sau tratament pentru diverse boli. Uleiul volatil din flori de busuioc este folosit în masajoterapie pentru proprietățile sale carminative (procedură: aplicați puțin ulei de busuioc pe burtica bebelușilor sau a adulților și masați ușor - efectul va fi de calmare a durerilor abdominale și favorizarea evacuării gazelor intestinale) și antispasmodice (efectul masajului cu ulei de busuioc este de relaxare și alungarea durerilor musculare).
-
Dezinfectare! Se pot face și băi în care se adaugă 10 picături de ulei eteric de busuioc pentru tratarea infecțiilor și a rănilor, rezultatul pe care îl aduce această procedură este de grăbire a vindecării zonelor afectate, căci busuiocul este un bun dezinfectant.
9. Frunze de dafin (Laurus nobilis, familia Lauraceae – familia dafinului, originar din Asia, dar s-a răspândit în zona Mediteranei şi mai creşte şi în Insulele Canare)
Frunzele uscate din arborele de dafin sunt folosite pentru a aroma fripturi şi sosuri, preparate din peşte, ciorbe şi mâncărurile cu fasole. Acesta trebuie utilizat în cantitate mică deoarece aroma sa intensă ar putea neutraliza aroma altor condimente şi ar putea deveni substanţă narcotică.
Fruzele de dafin alte beneficii
Frunzele de dafin utilizate pentru extragerea uleiului de dafin, care este benefic pentru grăbirea vindecării vânătăilor şi al luxaţiilor, prin aplicare fină pe zonele afectate de pe corp.
10. Oregano (Origanum vulgare, cunoscut și sub denumirea populară de șovârv)
Oregano este o plantă cu aromă picantă (miros asemănător cu cimbrișorul) și cu înălțimi până la 50 – 60 de cm, ramificată spre vârf, unde cresc, sub aspect asemănător cu spicele, buchete de flori roșiatice, roz-albe sau liliachii, iar frunzele îi sunt ascuțite și puțin dantelate. Oregano face parte din aceeași familie ca și cimbrul, busuiocul, salvia, menta, isopul, roinița, lavanda – Familia Labiatae (plante medicinale și aromatice de la care se folosesc terapeutic frunzele și florile).
Ce conține oregano?
Principalele substanțe active ale plantei oregano sunt: ulei volatil ce conține carvacrol și timol, limonen, terpene, camfen, linalool, dar și taninuri, flavonoizi și substanțe antocianice. Datorită acestor substanțe active, oregano cunoaște multiple utilizări și beneficii pentru sănătatea omului.
Beneficii și utilizări pentru oregano
-
Condiment! Oregano este unul dintre acele condimente care nu necesită prea multă reclamă, fiind prezent nu numai în bucătăria restaurantelor de lux, ci și în bucătăria a numeroase familii din România. Aroma oferită de oregano este foarte apreciată pentru condimentarea oricărui sortiment de brânzeturi, fripturi, rasol de pește, carne la grătar, sosuri pentru carne și paste făinoase. În bucătăria italiană, oregano este nelipsit la prepararea spaghetelor, macaroanelor și aluaturilor pentru pizza - cea care a făcut faima acestei plante aromatice. În bucătăria vegetariană este folosit pentru condimentarea supelor de tomate și de fasole, a soteurilor de legume, a salatelor și mâncărurilor cu brocoli, varză, linte, cartofi, dovlecei, morcovi și tomate. De asemenea, gustul picant al acestei mirodenii este pe placul meridionalilor și a mexicanilor, care gătesc diverse mâncăruri în stilul lor specific cu mult oregano.
-
Ajută digestia! Oregano stimulează pofta de mâncare și are proprietăți stomahice (favorizează digestia gastrică). Ceaiul de oregano: 15 g de oregano mărunțit se infuzează timp de 2 minute în 200 ml de apă clocotită și din care se iau 3-4 linguri ca remediu cu beneficii evidente în tratarea gastritelor hipoacide, meteorism abdominal, colite, colici abdominale, Giardia și alte boli de stomac. Tabletele Gastrovit, care sunt comercializate în farmacii, au în componența lor oregano și sunt indicate pentru afecțiunile gastrice.
-
Calmează tusea! În industria farmaceutică, oregano intră în componența ceaiurilor recomandate pentru bronșite și astm (ceaiul antibronșitic este un amestec din următoarele plante medicinale și aromatice: 10 g oregano, 20 g frunze podbal și 20 g nalbă; din acest amestec se fierb 2 – 3 lingurițe la 250 ml apă clocotită și după ce se infuzează câteva minute, se strecoară și se consumă 2-3 ceaiuri pe zi).
-
Aromoterapie și masajoterapie! Uleiul volatil de oregano este utilizat în ședințele de aromoterapie sau de masajoterapie (benefic în tratarea reumatismului) datorită proprietăților sale antispastice și sedative, înviorând organismul.
-
Frumusețea și sănătatea pielii! Esența de oregano este utilizată la prepararea diverselor creme (exemplu: crema Hebe-celulit, emulsia Celulit etc.) și unguente – se recomandă aplicații locale în caz de afecțiuni ale pielii (eczeme, acnee, celulită etc), fiindcă oregano este un puternic dezinfectant și cicatrizant.
Precauții pentru folosirea uleiului de oregano!
Produsele pe bază de ulei volatil de oregano sunt contraindicate persoanelor alergice la aromaticele din Familia Labiatea, dar și femeilor gravide și celor care suferă de anemie feriprivă, fiindcă uleiul eteric de oregano poate duce la absorția deficitară de fier în organism.
Comentarii