Iată începutul unui articol de pe doctorul zilei care m-a provocat să ofer un răspuns:
”Potrivit nutriționistului Mihaela Bilic, multi dintre noi avem obiceiul să mâncăm mult chiar și după ce ne săturăm pentru că așa am fost programați.”
 
fructe vs sandwich
 
Fiecare meserie cu ”țapul ei ispășitor” preferat!
 
Te duci la medic și-l întrebi:
”De ce m-am îmbolnăvit, doctore?”
La care primești răspunsul:
”Păi, ăăăăăă.... ai o predispoziție genetică.”
 
Genele deci sunt țapul ispășitor. Nu ești nici tu de vină că te-ai îmbolnăvit, nici medicul nu iese rău din această situație (pentru că altfel ar trebui probabil să recunosacă că nu știe cu siguranță care este cauza bolii tale).
 
Te duci la nutriționist și-l întrebi:
”De ce m-am îngărșat, specialistule în nutriție?”
Și iată care este răspunsul:
”Păi, pentru că natura te-a programat (sic!).”
 
Deci natura este țapul ispășitor. Nu tu ești de vină... că mănânci ca spartu' produse super-rafinate + produse de origine animală în cantități industriale, nebosindu-te cu mâncatul de fructe, legume, nuci și semințe.
 
Iar dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că îți place să faci sport cu telecomanda (telecomanda fiind un obiect care face ceea ce spune - adică te COMANDĂ DE LA DISTANȚĂ cu privire la ce trebuie să faci și ce nu trebuie nucisă faci, ce să mânânci și ce să nu mănânci, ce să gândești sau mai bine zis ce să NU GÂNDEȘTI - căci atâta timp cât nu gândești ești și rămâi.... UN CLIENT BUN). Te mai miri după toate acestea că te-ai făcut cam rotofel și nu te mai încap hainele de anul trecut?!
 
Însă este mult mai ușor să dai vina pe gene sau pe natură. Pe oricine și pe orice... pentru că în caz contrar ar trebui să te uiți în oglindă și să recunoști că o bună parte din vină îi aparține chiar persoanei a cărei reflecție o vezi. Ceea ce presupune și asumarea responsabilității pentru ceea ce ești azi. Aceasta însă necesită maturitate și curaj, plus asumarea unui grad de disconfort interior. Altel însă nu se poate înainta - pentru a rezolva o problemă este imperios necesar mai întâi să recunoști existența ei! Poți desigur, cel puțin pentru un termen limitat, să arunci gunoiul sub preș. Însă scadența - mai devreme sau mai târziu - va veni. De aceea, sfatul meu prietenesc pentru tine este acesta:
”Asumăți astăzi responsabilitatea pentru propria ta viață. Și schimbăți calea! Pentru că - DACĂ NU ÎȚI SCHIMBI CALEA - vei ajunge exact acolo unde te îndrepți, nicidecum în altă parte”.
 
Care însă este părerea ta pe acest subiect?! Lasă un mic comentariu acolo jos...